Azi am bucuria să vă ofer traducerea – in două variante – a unui poem – creație a unui mare romancier pe care Irinel îl citea cu nesaț.

Așadar, despre tăcerile lui Thomas Hardy !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Thomas Hardy, ”Tăceri – Silences”

1

E liniștea unei dumbrăvi ori poieni

Când vântul se-adâncește,

Ori a unei clopotnițe,

Când scade tremurul clopotului.

Și e liniștea unui iaz singuratic

Unde un om s-a înecat,

Pe-aici pe-acolo, foșnește

Prin iarbă doar salamandra.

Însă adânca tăcere a unei case goale

Unde chiar noi ne-am născut, am trăit,

Și unde-am cinstit cu prieteni,

E, între tăcerile toate, cea mai cumplită.

Muzici și cântece care, cândva,

Acolo au răsunat, acum au murit;

Grinzi, acoperișuri, cotloane par

Adâncite în gânduri ori în rugăciune.

Pare că nicio putere în lume

N-ar putea să deștepte odăile,

Și nici trecutul să miște vreo adiere,

În liniștea ca de mormânt.

2

E liniștea dintr-un crâng ori livadă

Când vântul adie tăcut,

E liniștea unui turn

După ce clopotul nu mai vibrează.

Și e și liniștea acelui iaz solitar

Unde cândva un om s-a înecat..

Prin preajmă ori depărtare,

Nu cântec de broască, nu foșnet de triton.

Dar toropeala acelei case goale

Unde chiar noi ne-am născut

Și-am trăit, și-am sărbătorit

Cu cei dragi – e cea mai pustie tăcere!

S-au dus melodiile de care doar ne amintim

Care cândva acolo s-au auzit:

Acoperiș, ferestre și grinzi

Arată ca duse, ori adâncite în rugăciune.

Pare că nicio putere de pe pământ

N-ar putea trezi încăperile,

Că nici trecutul nu mai îngăduie

Viața,-n torpoarea ca de mormânt.

-traducere de Catalina Franco–

________________________________

There is the silence of a copse or croft

When the wind sinks dumb,

And a belfry-loft

When the tenor after tolling stops its hum.

And there’s the silence of a lonely pond

Where a man was drowned,

Nor nigh nor yond

A newt, frog, toad, to make the merest sound.

But the rapt silence of an empty house

Where oneself was born,

Dwelt, held carouse

With friends, is of all silences most forlorn!

Past are remembered songs and music-strains

Once audible there:

Roof, rafters, panes

Look absent-thoughted, tranced, or locked in prayer.

It seems no power on earth can waken it

Or rouse its rooms,

Or its past permit

The present to stir a torpor like a tomb’s.