Peter Huchel, ”Aprilie – April”

Privind în sus dinspre tăietor
în ploaia ușoară,
cu toporul în mână,
printre bogatele ramuri în sus zăresc
cinci pui de gaiță.
Vânează-n tăcere, dau semne
din creangă în creangă,
arată soarelui
drumul spre- arbuștii în ceață.
Și o limbă de foc pătrunde prin arbori.
Mă înglobez
golului înghețat al anilor mei.
Sparg lemnul
lemnul dur al singurătății.
Și mă adăpostesc
în pânza păianjenilor,
în magazie adunați printre resturi,
în mirosul de pin
al lemnelor stivuite,
cu toporul în mână.
Privind în sus dinspre tăietor
în ploaia caldă de aprilie
zăresc printre goalele
crengi de castan
foițele lipicioase
de muguri strălucitori.
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
Aufblickend vom Hauklotz
im leichten Regen,
das Beil in der Hand,
seh ich dort oben im breiten Geäst
fünf junge Eichelhäher.
Sie jagen lautlos, geben Zeichen
von Ast zu Ast,
sie weisen der Sonne
den Weg durchs Nebelgebüsch.
Und eine feurige Zunge fährt in die Bäume.
Ich bette mich ein
in die eisige Mulde meiner Jahre.
Ich spalte Holz,
das zähe splittrige Holz der Einsamkeit.
Und siedle mich an
im Netz der Spinnen,
die noch die Öde des Schuppens vermehren,
im Kiengeruch
gestapelter Zacken,
das Beil in der Hand.
Aufblickend vom Hauklotz
im warmen Regen des April,
seh ich an blanken
Kastanienästen
die leimigen Hüllen
der Knospen glänzen.