Doar Poezia e

Cea care rămâne. Poezia. Adânc adevărată și dreaptă,

Cum poate au imaginat-o întâile două ființe

Chiar în strășnicia grădinii, și neînvinsă în de vremuri.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Odisseas Elitis, din ”Precum Endimion”- da “Come Endimione”

E straniu

Trăim într-un mod așa de neînțeles, dar ne agățăm de asta Sărutul de busuioc ți l-am dat, Porumbiță verde, pe patul meu

Iar în poeme trei – patru adieri nu foarte gramaticale

Ca să înșele mările, dar,

Cu minte și prin știință, fiece barcă-și urmează cursul

Faptele se risipesc și-n cele din urmă se pierd chiar mai devreme ca oamenii

Dar contra vântului întunericul n-are un felinar

Unde-i Miletul unde Pergamul unde Attalia unde

Constantinopolul?

Din mii de vise se înalță doar unul,

Dar pentru totdeauna.

Artemis Artemis mie arată-mi câinele lunii

Mușcă un chiparos, iar Celor Veșnici li-e

teamă,

Doarme tot mai adânc cel îmbibat de istorie Se-aprinde doar cu un

băț de chibrit ca alcoolul

Doar Poezia e

Cea care rămâne. Poezia. Adânc adevărată și dreaptă,

Cum poate au imaginat-o întâile două ființe

Chiar în strășnicia grădinii, și neînvinsă în de vremuri.

-traducere din italiana de Catalina Franco-

______________________________

È strano

Viviamo in modo così incomprensibile ma ci aggrappiamo a questo

Piccola verde colomba bacio del basilico che ti ho dato sul mio letto

E nei miei scritti tre e quattro venti sgrammaticati

Da disorientare i mari ma

Con intelletto e conoscenza ogni imbarcazione segua la sua rotta

Vacillano i fatti e alla fine cadono anche prima degli uomini

Ma l’oscurità non ha la lanterna antivento

Dove è Mileto dove è Pergamo dove Attalia e dove

Costan Costantino Costantinopoli?

Tra mille sonni solo uno è il risveglio ma per sempre.

Artemide Artemide reggi per me il cane della luna

Morde un cipresso e stanno in ansia gli Eterni

Dorme più profondamente chi è intriso di Storia

Avanti accendila con un fiammifero come fosse alcol

Solo Poesia è

Quello che rimane. Poesia. Giusta essenziale e retta

Come forse l’hanno immaginata le prime due creature

Giusta nell’asprezza del giardino e infallibile nel tempo.

-traduzione di Paola Maria Minucci-