Joseph von Eichendorf, ,,Clar de lună – Mondnacht”

Era de parcă cerul
Îmbrățișa în tăcere pământul,
Încât în licărul florilor
Acum trebuiau să-l viseze.

Văzduhul dezmiardă câmpia,
Flutură spice de ovăz,
Dulce foșnește pădurea,
Noaptea-i atât de senină.

Sufletul meu se incorda
Să-și întindă aripile,
Plutea prin tărâmuri de liniște,
De parcă acasă zbura.

-traducere de Catalina Franco
__________________________
Es war, als hätt’ der Himmel
Die Erde still geküßt,
Daß sie im Blütenschimmer
Von ihm nun träumen müßt’.

Die Luft ging durch die Felder,
Die Ähren wogten sacht,
Es rauschten leis die Wälder,
So sternklar war die Nacht.

Und meine Seele spannte
Weit ihre Flügel aus,
Flog durch die stillen Lande,
Als flöge sie nach Haus.