Conrad Ferdinand Meyer, ”Corul morților – Chor der Toten”

Noi morții, noi morții suntem armate mai mari

Decât voi pe pământ, decât voi pe mare!

Noi câmpul l-ararăm cu fapte răbdătoare,

Voi ați învârtit secera, voi ați cules semințele;

Iar ce noi terminarăm, tot ce noi începurăm

Încă aruncă în sus grăbite fântânile,

Toate iubirile noastre și toate luptele noastre

Încă tot se mai zbat acolo, în venele muritoare,

Și tot ce-am aflat în propoziții încă valabile,

Este încă legat de pământeasca umblare,

Și toate-ale noastre sonuri, imagini și poezii

Încă-și câștigă laurii în strălucitoare lumini,

Noi încă mai căutăm umanele idealuri.

Deci cu onoare și sacrificiu! Căci suntem mulți!

-traducere de Catalina Franco-

_______________________________

Wir Toten, wir Toten sind größere Heere

Als ihr auf der Erde, als ihr auf dem Meere!

Wir pflügten das Feld mit geduldigen Taten,

Ihr schwinget die Sicheln und schneidet die Saaten,

Und was wir vollendet und was wir begonnen,

Das füllt noch dort oben die rauschenden Bronnen,

Und all unser Lieben und Hassen und Hadern,

Das klopft noch dort oben in sterblichen Adern,

Und was wir an gültigen Sätzen gefunden,

Dran bleibt aller irdische Wandel gebunden,

Und unsere Töne, Gebilde, Gedichte

Erkämpfen den Lorbeer im strahlenden Lichte,

Wir suchen noch immer die menschlichen Ziele –

Drum ehret und opfert! Denn unser sind viele!