Tatăl poetului, Walter Werneburg, a trăit – după al 2-lea război mondial – trei ani și jumătate ca prizonier la ruși. Abia la mijlocul anilor 1980 și-a ”imprimat” experiența în douăsprezece gravuri („Primăvara rusească”). După ce muncea în turnătoria din Saratow, putea câștiga o bucata de pâine în plus ca pictor.

Iată a doua imagine din acest ciclu, alături de cuvintele poetului despre pictorul care, la Erfurt, își sculptează experiența cu un ”spin” pe placa de zinc…
________________________________
Joachim Werneburg, ”Pictarea tavanului – Das Deckengemälde”

Cu un dorn în mână, zgârie el in metal
Visul acel ce-n Rusia ne-a mânat.
Opera unui artist, spre-a învinge coșmarul,
unei istorii ce ne-a marcat.


Eu, în casa ofițerului, pictând tavanul
cu o unealta mai blândă, totuși,
cu lovituri încete, un trandafir, dorit de femeie,
o să trăiască acum înăuntru.

Un popă se uită pe geam. Era un preot
și când plecasem cu trenul spre Rusia.
I-am cerut gardianului cărțile,
mi se gravasera semnele…

Silabisirea ciudatelor litere, la geam – mestecenii –
acum le spun Birkenstab!
Învăț limba învingătorilor, și chiar și numele florii
ce încununează odaia.

-traducere de Catalina Franco–
________________________

Einen Dorn in der Hand, ich ritz die metallene Platte.
Traum, der nach Rußland entführt,
Arbeit eines Künstlers an der gezinkten Historie,
niederzuringen den Alp.

Mal ich, im Hause des Offiziers, die Decke des Zimmers,
weicheres Werkzeug zwar,
Von der Frau gewollt, mit sanftem Strich eine Rose,
drinnen wohnt sie nun gern.

Schaut ein Pope durchs Fenster. Ich hatte auch einen Pfaffen,
fuhrn wir nach Rußland im Zug,
Wachsoldat, den ich um seine Bücher gebeten,
prägte die Zeichen mir ein.

Fremde Buchstaben, die er nannte, die Birken am Fenster,
Birkenstab’ heiß ich sie jetzt!
Lernt ich die Sprache der Sieger, und auch den Namen der Blume,
welche das Wohnzimmer krönt.
___________________________________________
-Elena Kortliarker, ”Trandafirii lui Chagall”