Yves Bonnefoy, ”Casa natală” – ”La maison natale”

I
Mă trezeam, eram la casa natală,

Spuma lovea în stâncă,

Nici o pasăre, numai vântul valul să-l ducă și să-l aducă

Mireasmă de cer de jur împrejur

Cenușă, ca și cum dealurile foc ar fi-ascuns

Care altundeva istovea universul.

Am intrat în verandă, masa era așezată,

Apa lovea picioarele mesei, bufetul.

Trebuia totuși să intre, ea, cea fără de chip

Cum aș fi vrut să știu cine scutură ușa

De la coridor, pe partea întunecată a scării, zadarnic însă,

Atât de sus ajunsese deja apa în sală.

Am întors mânerul, el rezista

Deslușeam deja zvonuri în partea cealaltă,

Râsetele copiilor în iarba înaltă.

Jocurile altora, de-a pururea alții, în bucuria lor.

II

Mă trezeam, era casa natală,

Ploua încetișor în toate odăile,

Am trecut de la una la alta, uitându-mă

La apa ce strălucea pe oglinzile

Adunate de peste tot, unele…