Emily Dickinson, ”Cine curtea și-o are în sine – Who Court obtain within Himself”

Cine curtea și-o are în sine
Vede un rege în fietecine,
După cum sărăcia monarhului
Se află înăuntrul lui.

Nimeni nu poate să știe
Cine-i decide soarta,
Și cine ar da o coroană
Celui care încontinuu
Conspiră împotriva lui.

-traducere de Catalina Franco-

---

Who Court obtain within Himself
Sees every Man a King –
And Poverty of Monarchy
Is an interior thing –

No Man depose
Whom Fate Ordain –
And Who can add a Crown
To Him who doth continual
Conspire against His Own

**

În spatele simbolurilor: (Curte, Rege, Monarhie, Coroană) ar putea fi o referire la darul poeziei, acea bogăția pe care Emily Dickinson o așează deasupra tuturor valorilor, dar pentru care n-a fost încoronată în timpul vieții…

Emily Dickinson, ”Timpul pare așa vast încât de n-ar fi – Time feels so vast that were it not”

Timpul pare așa vast încât de n-ar fi
Pentru o veșnicie.
Mi-e teamă că circumferința-i
Mi-ar absorbi finitudinea,

Cu excepția Lui, care pregătește,
Procedând după grade
Superba viziune
A diametrelor sale.

-traducere de Catalina Franco-

Time feels so vast that were it not
For an Eternity –
I fear me this Circumference
Engross my Finity –

To His exclusion, who prepare
By Processes of Size
For the Stupendous Vision
Of his Diameters –

**
Divinitatea, sau misterul, în viața muritoare ne oferă un fel de anticipare a ceea ce va fi fericirea veșnică cerească.