Emily Dickinson, ”În spatele meu se îneacă eternitatea.- Behind Me – dips Eternity –

Ar putea fi un cadru apropiat cu 1 persoană

Emily Dickinson, ”În spatele meu se îneacă eternitatea.- Behind Me – dips Eternity –

În spatele meu se îneacă eternitatea.
‘Naintea mea – nemurirea.
Eu însumi – hotar între cele două.
Moartea – deriva griului răsărit
În zări, departe, topindu-se,
‘Nainte s-apară apusul.

E-o împărăție de după – spun ei –
O monarhie perfectă – neîntreruptă,
Al cărei prinț – fiul nimănui -,
El însuși – dinastie atemporală:
Sine din sine ramificându-se
În duplicat divin.

E-un miracol ‘nainte-mi – apoi.
E-un miracol în spate. Iar, între,
O secere-n mare.
Cu miezul nopții la nord de ea –
Și miezul nopții la sud de ea.
Și-n ceruri – vâltoarea…

-traducere de Catalina Franco
________________________________

Behind Me – dips Eternity –
Before Me – Immortality –
Myself – the Term between –
Death but the Drift of Eastern Gray,
Dissolving into Dawn away,
Before the West begin –

‘Tis Kingdoms – afterward – they say –
In perfect – pauseless Monarchy –
Whose Prince – is Son of none –
Himself – His Dateless Dynasty –
Himself – Himself diversify –
In Duplicate divine –

‘Tis Miracle before Me – then –
‘Tis Miracle behind – between –
A Crescent in the Sea –
With Midnight to the North of Her –
And Midnight to the South of Her –
And Maelstrom – in the Sky –
**
Nu suntem altceva decât un hotar , unde se termină eternitatea care ne-a precedat și nemurirea care ne este promisă.
O incertitudine care dramatizează brusc imaginea aparentă, deși trecătoare, calmă a oglinzilor lunii în mare, metaforă a curgerii învolburate a vieții, dar și a suprapunerii îndoielilor și întrebărilor care străbat sufletul omului atunci când ridică privirea.
Imagini care apar și dispar ca griurile Răsăritului…

Emily Dickinson, ”Munți înalți! – Sweet Mountains -”

Ar putea fi artă cu copac şi natură

Emily Dickinson, ”Munți înalți! – Sweet Mountains -”

Munți înalți! Să nu mă-înșelați!
Nu mă goniți niciodată!
Niciodată să nu zburați!
Spre mine, aceiași ochi neschimbați
Să întoarcă – când eșuez, când mă prefac,
Ori iau în van numele regal –
Privirea lor violetă, îndepărtată.

Puternice Fecioare, milă aveți de
Mine, călugărița, rătăcită pe deal,
A cărei dăruire e ultimul ei ritual.
Când ziua începe-a scădea pe ceruri,
‘Nalțati-vă ochiul asupră-le!

-traducere de Catalina Franco
______________________
Sweet Mountains – Ye tell Me no lie –
Never deny Me – Never fly –
Those same unvarying Eyes
Turn on Me – when I fail – or feign,
Or take the Royal names in vain –
Their far – slow – Violet Gaze –

My Strong Madonnas – Cherish still –
The Wayward Nun – beneath the Hill –
Whose service – is to You –
Her latest Worship – When the Day
Fades from the Firmament away –
To lift Her Brows on You –

**
Un imn înălțat Naturii Divine!

Emily Dickinson, ”Un vânt dinspre sud are patosul – A South Wind – has a pathos”

Ar putea fi o imagine cu 3 persoane

Emily Dickinson, ”Un vânt dinspre sud are patosul – A South Wind – has a pathos”

Un vânt dinspre sud are patosul
Unui anume glas.
Precum la acostare
Vreun accent străin.

Indicii de lumi și popoare,
Și-atâtea neînțelesuri!
Și-atât de frumoase – fiind străine
Și îndepărtate.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________
A South Wind – has a pathos
Of individual Voice –
As One detect on Landings
An Emigrant’s address –

A Hint of Ports – and Peoples –
And much not understood –
The fairer – for the farness –
And for the foreignhood –

**

Vântul de miazăzi – dorința de ținuturi îndepărtate, dar și de libertate, de locuri necunoscute și de neatins, de lumi fabuloase, pe care probabil nu le vom vedea niciodată, locuri în care putem transfera toate dorințele care se ciocnesc de banala realitate cotidiană. Dar și cu oameni „de neînțeles”, „depărtați” și „străini”.

Goethe, ”Peste toate piscurile – Über allen Gipfeln”

Ar putea fi o imagine cu pasăre şi natură

Poate cea mai faimoasă poezie a lui Goethe, scrisă pe peretele unei cabane în timpul unei călătorii la munte în Turingia, a trecut de 240 de ani.
________________________________________________

Goethe, ”Peste toate piscurile – Über allen Gipfeln”

Liniște,

Peste toate piscurile.

În toate crengile

Abia de s-aude

O adiere.

În codri

Au tăcut păsările.

Așteaptă; curând

Ai să-te-odinești

Și tu.

-traducere de Catalina Franco-
________________________________

Ueber allen Gipfeln

Ist Ruh’,

In allen Wipfeln

Spürest Du

Kaum einen Hauch;

Die Vögelein schweigen im Walde.

Warte nur! Balde

Ruhest du auch.