
Emily Dickinson, ”În spatele meu se îneacă eternitatea.- Behind Me – dips Eternity –
În spatele meu se îneacă eternitatea.
‘Naintea mea – nemurirea.
Eu însumi – hotar între cele două.
Moartea – deriva griului răsărit
În zări, departe, topindu-se,
‘Nainte s-apară apusul.
E-o împărăție de după – spun ei –
O monarhie perfectă – neîntreruptă,
Al cărei prinț – fiul nimănui -,
El însuși – dinastie atemporală:
Sine din sine ramificându-se
În duplicat divin.
E-un miracol ‘nainte-mi – apoi.
E-un miracol în spate. Iar, între,
O secere-n mare.
Cu miezul nopții la nord de ea –
Și miezul nopții la sud de ea.
Și-n ceruri – vâltoarea…
-traducere de Catalina Franco–
________________________________
Behind Me – dips Eternity –
Before Me – Immortality –
Myself – the Term between –
Death but the Drift of Eastern Gray,
Dissolving into Dawn away,
Before the West begin –
‘Tis Kingdoms – afterward – they say –
In perfect – pauseless Monarchy –
Whose Prince – is Son of none –
Himself – His Dateless Dynasty –
Himself – Himself diversify –
In Duplicate divine –
‘Tis Miracle before Me – then –
‘Tis Miracle behind – between –
A Crescent in the Sea –
With Midnight to the North of Her –
And Midnight to the South of Her –
And Maelstrom – in the Sky –
**
Nu suntem altceva decât un hotar , unde se termină eternitatea care ne-a precedat și nemurirea care ne este promisă.
O incertitudine care dramatizează brusc imaginea aparentă, deși trecătoare, calmă a oglinzilor lunii în mare, metaforă a curgerii învolburate a vieții, dar și a suprapunerii îndoielilor și întrebărilor care străbat sufletul omului atunci când ridică privirea.
Imagini care apar și dispar ca griurile Răsăritului…