Savatie Baștovoi, ”Cartea despre femei’

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

❤ Un dar de la Mos Nicolae ❤

„I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie – fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul – pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre – păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară – păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta şi locul în care vei fi lovită. Păzeşte comoara ta înăuntru, păstrînd taina ei pentru cel care va şti să-ţi răsplătească cu însăşi viaţa lui.

Cu cît e mai puţin aur undeva, cu atît creşte valoarea lui.

III. Frumuseţea este un dar nepreţuit, dar nu este cel mai mare între daruri.

Ai observat că frumuseţea florilor e diferită de cea a păsărilor şi frumuseţea cerului e altfel decît frumuseţea munţilor. Fluturii şi peştii se întrec în turnirurile culorilor. Ochiul nu se satură de tot ce este frumos şi inima cîntă slava Creatorului.

Fii recunoscătoare pentru tot ce ai şi nu te pune cu nimic mai presus de alţii. Oamenii sînt frumoşi, inteligenţi sau îndemînatici pentru un scop anume. Află care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumoşi şi deştepţi fac aceleaşi păcate ca şi oamenii proşti şi urîţi. Dacă excelezi în ceva, fă ca aceasta să schimbe în bine viaţa celor din jur.

Invaţă să construieşti, ca să nu trăieşti toată viaţa cu chirie.

IV. Singurătatea nu e o boală, precum nici însoţirea fără socoteală nu e o izbăvire. Aşa cum o floare vie se deosebeşte de o floare ruptă, tot aşa o femeie singură va părea mai frumoasă decît o femeie însoţită prost.

Nu face caz din însoţirile pripite şi nu povesti soţului legiuit despre ce a fost odată, nici de bine, nici de rău. De vei povesti de bine, ai putea trezi gelozia lui, iar de vei povesti de rău, te vei defăima şi pe tine, şi pe el, făcîndu-l părtaş la lucrurile nedemne din viaţa ta.

V. Greşelile mari se iartă cu vorbe puţine, la fel şi greşelile mici pot deveni de neiertat din pricina multelor îndreptăţiri.

Trăieşte ca şi cum toată lumea ar cunoaşte totul despre tine – asta va face purtarea ta plăcută tuturor şi vorbele tale lipsite de semeţie.

Nu descoperi o greşeală veche fără a fi întrebată, căci în loc de răsplată pentru sinceritate vei primi bătăi peste răni pe care viaţa ţi le-a adus şi fără asta.

Nu mulţimea vorbelor dulci şi nici iscusinţa răsucirilor izbăvesc de greşelile trecutului, ci faptele bune care ajung să le întreacă pe cele rele.

VI. Pentru a fi bărbat, e nevoie să faci mai multe lucruri; pentru a fi femeie, e nevoie să nu faci anumite lucruri.

O mare rătăcire a timpului nostru este aceea că tot mai multe femei se silesc să placă femeilor chiar mai mult decît bărbaţilor, neştiind că atunci cînd o femeie ajunge să fie lăudată de femei, înseamnă că ea a devenit suficient de neinteresantă pentru a nu mai fi o concurentă.

Femeile din ziua de azi îşi fac poze nenumărate şi îşi laudă una alteia rochiile şi buclele. Cheltuie bani pe haine şi încălţări pe care bărbaţii nici nu le observă. Niciodată nu am auzit un bărbat spunînd despre o femeie: ce rochie şi ce pantofi avea!

Atunci cînd prorocul a zis: „Cei ce vă linguşesc vă vor răul”, s-a referit desigur şi la laudele deşarte pe care le adună femeile unele de la altele.

Dacă a te lăuda cu frumuseţea naturală e un lucru deşert care descoperă goliciunea dinăuntru, cu cît mai ruşinos este să te lauzi cu frumuseţea hainelor!

Există o plăcere demonică de a savura invidia celor din jur, dar numai un suflet invidios se bucură atunci cînd este invidiat pentru ceva.

Oricine laudă uşor, defăimează uşor.

VII. Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, oricum ar fi ei. Părinţii nu ni-i putem schimba, dar atitudinea faţă de ei – da.

Ştiu că ai viaţa ta şi fiecare sîntem unici şi irepetabili, totuşi adu-ţi aminte de cîte ori ai urmat sfaturi străine şi încearcă să înţelegi ce te-a făcut să le urmezi. începuturile rele îşi găsesc uşor un sfătuitor.

A spune cuiva: „Fii tu însuţi!” e ca şi cum ai spune: „Zboară!” fără să dai aripi. Dacă un elefant îţi spune: „Hai să zburăm!”, cel mai probabil el va cădea peste tine şi te va strivi.

Nu uita: lumea nu a început cu tine şi nu sfîrşeşte cu tine. Dacă te-ai născut, e pentru că te-ai înscris într-o lege a firii lăsată de Dumnezeu, iar asta trebuie să-ţi curme orice orgoliu. Eşti tu în măsura în care ajungi să legi trecutul de viitor. Nu fi un capăt de drum, fii o răscruce. Caută şi află ce a fost bun la înaintaşii tăi pentru a transmite mai departe, căci tot ce este a mai fost şi tot ce a fost va mai fi.

VIII. Dacă vrei să zbori, nu căuta o groapă, caută un munte.

Nu e destul să urci pe scenă pentru a fi văzută, trebuie să mai fie şi luminile aprinse. Nu locul înalt te face admirabilă, ci lumina în care eşti înconjurată.

O lumină uşoară care îţi cade pe faţă te arată mai frumoasă decît un proiector care-ţi bate din spate. Nu întoarce spatele luminii, pentru că atunci faţa ta va deveni o umbră neagră.

Dacă lumina ta este cu tine, vei fi văzută chiar dacă lumea întreagă va fi cuprinsă de întuneric. Vedem pe celălălat doar în măsura în care lumina feţei noastre cade pe faţa lui şi îl face văzut.

IX Să nu învinuieşti pe nimeni de înfrîngerile tale: nici om, nici timp, nici loc, nici carte. A fi liber înseamnă a fi singurul vinovat de tot ce ţi se întîmplă.

Aşa cum o oglindă lovită de o piatră crapă în toate părţile, tot aşa o faptă necugetată poate atrage cele mai neaşteptate urmări. Binele şi răul din viaţa noastră se succed fără nici o logică, singurul fapt previzibil este moartea.

Pentru a fi mai bun, nu e nevoie ca cineva să fie mai rău decît tine. Dacă vei căuta să fii mai bun decît cineva, întotdeauna vei găsi pe cineva mai rău, care să te facă să nu-ţi doreşti schimbarea. Fii lumină, fii zbor – iar dacă nu eşti încă, atunci nimic din ce este pe pămînt nu-ţi scuză înfrîngerea.

Răsplata iubirii este bucuria, nu căuta alte semne şi încredinţări.

X. Dacă bucuria din inima ta se stinge, nu căuta motivul în celălalt, căci problema e în răcirea dragostei tale.

Omul pe care nu-l mai iubeşti nu este nici mai bun şi nici mai rău decît atunci cînd l-ai cunoscut – bucuria ta pe care o simţeai în preajma lui îl făcea deosebit.

In dragoste nimeni nu o ia de la început – dragostea sau este, sau nu este.”

Savatie Baștovoi, ”Cartea despre femei’

Emily Dickinson, ”N-am văzut niciodată o mlaștină. – I never saw a Moor -‘

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Emily Dickinson, ”N-am văzut niciodată o mlaștină. – I never saw a Moor -”

N-am văzut niciodată o mlaștină.
N-am văzut niciodată marea.
Dar știu ce e iarba neagră,
Și ce este valul.

Cu Dumnezeu n-am vorbit niciodată.
N-am vizitat nici Raiul.
Dar s-așa sigură că există
Că parcă biletul deja l-am vizat.

-traducere de Catalina Franco
________________________
I never saw a Moor –
I never saw the Sea –
Yet know I how the Heather looks
And what a Billow be –

I never spoke with God
Nor visited in Heaven –
Yet certain am I of the spot
As if the Checks were given –
**
Sunt multe lucruri pe care nu le-am văzut niciodată și de care suntem siguri că există.
Sunt atât de sigură de existența Raiului de parcă deja aș fi înmânat controlorului biletul.

Emily Dickinson, ”Era un drum liniștit – It was a quiet Way -”

Ar putea fi artă

Emily Dickinson, ”Era un drum liniștit – It was a quiet Way -”

Era un drum liniștit
El m-a întrebat dacă sunt a lui.
Eu n-am răspuns cu cuvinte,
Dar am răspuns cu ochii.
Apoi, înainte
De acel zgomot mortal,
Mă ducea deja spre înalt
Cu iuțeală parcă de care
Și distanță parcă de roții.
Treptat lumea se desprindea
Ca județele la picioarele
Cuiva aplecat din balon,
Pe o etheree cale.
Abisul din spate nu mai era,
Continentele erau noi.
Eternitatea era mai înainte
De cuvenita eternitate.
N-au mai fost – pentru noi – anotimpuri
N-a mai fost nici noapte,
Nici miez de zi,
Fiindcă
La răsărit soarele se oprise
Și înghețase în zori.

-traducere de Catalina Franco
______________________
It was a quiet Way –
He asked if I was His –
I made no answer of the Tongue,
But answer of the Eyes –
And then he bore me high
Before this mortal noise
With swiftness as of Chariots –
And distance – as of Wheels –
The World did drop away
As Counties – from the feet
Of Him that leaneth in Balloon –
Upon an Ether Street –
The Gulf behind – was not –
The Continents – were new –
Eternity – it was – before
Eternity was due –
No Seasons were – to us –
It was not Night – nor Noon –
For Sunrise – stopped upon the Place –
And fastened it – in Dawn –
**
Primele două rânduri sugerează întrebarea tandră a unui îndrăgostit, dar, pe măsură ce citim, ne dăm seama că tema poemului este mai probabil moartea, ca întotdeauna de genul masculin în poezia lui Emily Dickinson. D. Evadarea din „zgomotul mortal”, lumea care se îndepărtează de parcă am urca sus cu un balon, „noile” continente – pentru că sunt străine experienței noastre concrete -, ne pun pe gânduri. Chemarea către eternitate de la sfârșitul versetului al patrulea este și mai ambiguă; s-ar putea citi: „parcă am fi ajuns la veșnicie în această lume, înainte celei ce ne așteaptă în cealaltă – cea cuvenită ”, iar în acest caz referirea la satisfacția erotică este evidentă, dar și ca o referire la momentul misterios al morții, atât de prezent la Emily Dickinson. Același lucru se poate spune și despre ultimul vers, unde acei zori pereni ar putea fi, încă o dată, împlinirea dragostei asemeni cu veșnica bucurie cerească. Ca întotdeauna, cele două interpretări posibile nu se ciocnesc una cu alta, ci se contopesc într-un fel de legătură dragoste-moarte, care cu siguranță, nu este neobișnuită în poezia lui Emily Dickinson și în literatură în general.

Emily Dickinson, ”Era fericirea de zi cu zi – I had a daily Bliss”

Ar putea fi artă cu 1 persoană

Emily Dickinson, ”Era fericirea de zi cu zi – I had a daily Bliss”

Era fericirea de zi cu zi.
Mi-era indiferentă.
Până când deodată
Am simțit-o cum se agită.
Creștea pe măsură ce-o urmăream,
Până ce, lângă o înălțime,
S-a irosit vederii.
Când a crescut mai presus
De puterile mele,
Știut-am s-o prețuiesc.

-traducere de Catalina Franco
_______________________
I had a daily Bliss
I half indifferent viewed
Till sudden I perceived it stir –
It grew as I pursued
Till when around a Hight
It wasted from my sight
Increased beyond my utmost scope
I learned to estimate –
**

Un omagiu adus fericirii fiecărei zile, cea pe care o putem găsi în simplele întâmplări cotidiene și pe care, aproape întotdeauna, o privim cu suficiență distrasă, până când dispare și ne lasă cu regretul de a nu o fi putut prețui și, mai ales, de a o nu fi trăit.

Emily Dickinson, ”Măsor fiecare durere – Misuro ogni dolore che incontro – I measure every Grief I meet”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Emily Dickinson, ”Măsor fiecare durere – Misuro ogni dolore che incontro – I measure every Grief I meet”
Fiecare durere-o măsor
Cu ochi cercetători.
Mă întreb de e grea ca și-a mea,
Ori e mai ușoară.
Mă întreb și de e mai veche,
Ori doar a început.
De-a mea nimic nu pot spune:
De veacuri o simt!
Mă-întreb dacă doare-a trăi
Și dacă, de-ar fi să încerc
Și, de-aș putea să aleg,
N-aș alege a muri.
_______________
-traducere de Catalina Franco-
_______________
Misuro ogni dolore che incontro
con occhi aguzzi, socchiusi –
mi chiedo se pesa come il mio –
o ha misura più facile.
Mi chiedo se l’hanno portato a lungo –
o è appena cominciato –
non saprei dire la data del mio –
sembra tanto vecchio.
Mi chiedo se fa male vivere –
e se devono sforzarsi –
e se – potessero scegliere –
non preferirebbero morire.
_______________________
I measure every Grief I meet
With narrow, probing, eyes –
I wonder if It weighs like Mine –
Or has an Easier size.
I wonder if They bore it long –
Or did it just begin –
I could not tell the Date of Mine –
It feels so old a pain –
I wonder if it hurts to live –
And if They have to try –
And whether – could They choose between –
It would not be – to die –

William Blake

Ar putea fi artă

Care este sensul acestei poezii curioase – neincluse de Blake în volumul din 1794, ” Cântecele inocenței”? Cum e mai bine? Să-ți mărturisești, ori nu, dragostea?
____________________________________

William Blake

Nu-încerca a-ți spune vreodată iubirea
Nu-ți spune nicicând iubirea
Căci vântul se mișcă blând
Invizibil, tăcut

Mi-am spus iubirea Mi-am spus iubirea
Mi-am spus toată inima
Tremuram de spaima înfrigurat
Vai
Ea a plecat

Îndată ce de la mine-a plecat
Un călător a trecut
Invizibil, tăcut
Vai
Ea n-a spus nu

-traducere de Catalina Franco
___________________________

Never seek to tell thy love
Love that never told can be
For the gentle wind does move
Silently invisibly

I told my love I told my love
I told her all my heart
Trembling cold in ghastly fears
Ah she doth depart

Soon as she was gone from me
A traveller came by
Silently invisibly
O was no deny

Emily Dickinson, ”Nu știm vremea despărțirii. – We do not know the time we lose -”

Ar putea fi artă cu 1 persoană

Emily Dickinson, ”Nu știm vremea despărțirii. – We do not know the time we lose -”

Nu știm vremea desprinderii.
Dar, teribilă, clipa vine,
Își ia locul fundamental
Printre certitudini.

O aparență fermă încă ne-animă:
O întâmplare,-un bilet, un prieten:
Spectrul solidității,
A cărui substanță-i nisipul.

–traducere de Catalina Franco
_______________________________

We do not know the time we lose –
The awful moment is
And takes it’s fundamental place
Among the certainties –

A firm appearance still inflates
The card – the chance – the friend –
The spectre of solidities
Whose substances are sand –

**

Nu știm când vom pierde tot ce avem, nu știm momentul în care, cu misterul său enorm, va deveni singura, fundamentala certitudine.Viața nu pare a fi altceva decât o serie de lucruri aparent concrete, de fapt, fantome făcute din nisipul care ni se strecoară printre degete.

Emily Dickinson, ”Era-n toiul verii când au murit – Midsummer, was it, when They died -”

Ar putea fi artă cu 1 persoană şi în aer liber

Emily Dickinson, ”Era-n toiul verii când au murit – Midsummer, was it, when They died -”

Varianta 1

Era-n toiul verii când au murit,
Timpul plin al perfecțiunii.
Vara s-a închis pe sine
În desăvârșirea florii.

Spicul era plin de boabe,
Înaintea secerătorii,
Când ei, prin negura morții,
Plecau spre perfecțiune.

**
Varianta 2

Muriră-n mijlocul verii,
Un timp deplin și perfect:
Vara se-închise în sine
În toată splendoarea ei.

Iar când, gata de seceră,
Cele din urmă spice se coapseră,
Prin ceața mormântului, ei
Spre desăvârșire se-întoarseră.

-traducere de Catalina Franco
_______________________________
Midsummer, was it, when They died –
A full, and perfect time –
The Summer closed upon itself
In Consummated Bloom –

The Corn, her furthest Kernel filled
Before the coming Flail –
When These – leaned into Perfectness –
Through Haze of Burial –

**
Natura este indiferentă la moarte, ea inflorește în toată splendoarea, în timp ce omul se îndreaptă spre desăvârșire pe drumul nedeslușit al mormântului.

Emily Dickinson, ”Vara ta lasă-mă să fiu – Summer for thee, grant I may be”

Ar putea fi o imagine cu floare şi natură

Emily Dickinson, ”Vara ta lasă-mă să fiu – Summer for thee, grant I may be”

Vara ta lasă-mă să fiu,
Când zilele verii zboară!
Muzica ta, când pleacă
Ciocârlia și graurul!

Ca să scap de mormânt,
Am să înfloresc pentru tine,
Împrăștiindu-mi splendoarea!
Ia-mă, te rog,
Anemonă,
Floarea ta – pentru totdeauna!

-traducere de Catalina Franco
______________________
Summer for thee, grant I may be
When Summer days are flown!
Thy music still, when Whippowil
And Oriole – are done!

For thee to bloom, I’ll skip the tomb
And row my blossoms o’er!
Pray gather me –
Anemone –
Thy flower – forevermore!

Emily Dickinson, ”Îmi place să văd agonia – I like a look of Agony”

Ar putea fi un cadru apropiat

Emily Dickinson, ”Îmi place să văd agonia – I like a look of Agony”

Îmi place să văd agonia,
Știind-o sinceră:
Nu-i pot fi simulate
Nici spasme, nici convulsii.

Ochii mai strălucesc o dată – și asta-i moartea –
A te preface-i cu neputință.
Mărgelele de pe frunte
Înșiră spaima știută.

-traducere de Catalina Franco
____________________
I like a look of Agony,
Because I know it’s true –
Men do not sham Convulsion,
Nor simulate, a Throe –

The Eyes glaze once – and that is Death –
Impossible to feign
The Beads upon the Forehead
By homely Anguish strung.

**
Un ex abrupto care ne îngheață …