Edith Södergran, ”Dorul tău e o mare – La tua nostalgia e un mare – Din längta är ett hav”

Dorul tău e o mare pe care poți naviga,
dorul tău e un pământ unde poți umbla,
atunci de ce stai inertă și descurajată,
privind lung la albastru?
Vor veni zori cu zări mai aprinse
decât altele toate,
un vânt va veni să-ți dea mâna:
hai, du-te!

-traducere de Catalina Franco-

––––––––––––

La tua nostalgia e un mare che puoi navigare,
la tua nostalgia e un terreno su cui puoi camminare,
perche te ne stai allora inerte e scorata
fissando il vuoto?
Verra un mattino con un orizzonte piu rosso
di tutti gli altri,
verra un vento a porgerti la mano:
mettiti in cammino!
–––––––––––––-

Din längta är ett hav över vilket du kan styra,
där längtan är en mark över vilken du kan gå,
varför skall du då fastsmidd och hjälplös stå,
och stirra ut i det blå?
Det kommer en morgon som har en rödare rand
än alla de andra,
det kommer en vind som räcker dig sin hand:
ut och vandra.

Edit Södergran, „Nu pot strânge căldura din glasul tău …- Jag kan ej fånga värmen ur din röst…”

Nu pot strânge căldura din glasul tău,
cuvintele dulci îmi rămân în ureche,
am un loc gol în piept –
ce pot să fac?
Vezi că sunt palidă iar minciuna mă obosește,
mă doare să vad să aud să vorbesc,
dulce miroase vara în gradina de flori,
sunt un pom, pe care vrea a-l pierde furtuna…

-traducere de Catalina Franco-
–––––––––––––––––
Jag kan ej fånga värmen ur din röst,
de ljuva orden fastna i mitt öra,
jag har ett tomt ställe i mitt bröst –
vad kan jag göra?
Se jag är blek och lögnen gör mig trött,
det gör mig ont att tala, se och höra,
i blomsterlunden doftar sommaren sött,
jag är ett träd, som stormen vill förgöra…

Else Lasker-Schüler, ”Mamă – Mutter”

O, mamă, dacă ai mai trăi,
atunci în poala ta m-aș juca.

Mie teamă și-i frântă inima mea
De atâtea durere.

Frunze de sânge răsar peste tot.

Cu copilul meu ce va fi?
N-am construit nici o cale ferice,
Tot pământul e zguduit.

Vai, mamă iubită.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

O Mutter, wenn du leben würdest,
Dann möchte ich spielen in deinem Schoß.

Mir ist bang und mein Herz schmerzt
Von der vielen Pein.

Überall sprießt Blutlaub.

Wo soll mein Kind hin?
Ich baute keinen Pfad froh,
Alle Erde ist aufgewühlt.

Liebe, liebe Mutter.
–––––––

Else Lasker-Schüler, ‘În pântecul meu – Nel mio grembo – In meinem Schoße”

În pântecul meu
Dorm norii întunecați –
De aceea-s atât de tristă, fermecătorule.
Ar trebuie să-ți chem numele
Cu glasul păsării paradisului
Când buzele-mi devin strălucitoare.
Toți pomii dorm deja în grădină –
Chiar și cel nicicand obosit
Din fața ferestrei mele –
Scutură aripa vulturului
Și mă poartă prin aer
La casa ta.
Brațele mele-ți înconjură șoldurile
Spre-a mă oglindi
În transfigurarea trupului tău.
Nu-mi stinge inima –
Găsește-ți calea la ea –
Totdeauna.

– traducere de Catalina Franco-
––––––––––––––––-
Nel mio grembo
Dormono le nuvole scure.
Perciò io sono così triste, mio bene.
Io devo chiamare il tuo nome
Con la voce dell’uccello del paradiso
Quando le mie labbra si colorano.
Già dormono tutti gli alberi nel giardino –
Anche l’instancabile
Davanti alla mia finestra –
Frulla l’ala dell’avvoltoio
E mi porta per l’aria
Fin sulla tua casa.
Le mie braccia si appoggiano ai tuoi fianchi,
Per rispecchiarmi
Nella trasfigurazione del tuo corpo.
Non spegnere il mio cuore –
Tu che trovi la strada –
Eternamente.

–––––––––––––-
In meinem Schoße
Schlafen die dunkelen Wolken –
Darum bin ich so traurig, du Holdester.
Ich muß deinen Namen rufen
Mit der Stimme des Paradiesvogels
Wenn sich meine Lippen bunt färben.
Es schlafen schon alle Bäume im Garten –
Auch der nimmermüde
Vor meinem Fenster –
Es rauscht der Flügel des Geiers
Und trägt mich durch die Lüfte
Bis über dein Haus.
Meine Arme legen sich um deine Hüften,
Mich zu spiegeln
In deines Leibes Verklärtheit.
Lösche mein Herz nicht aus –
Du den Weg findest –
Immerdar.

Alexandru Răduț, 2021 / din volumul „Interioare”

Dar din dar se face Rai!
Va ofer și vouă darul primit –
potrivit cu ziua de azi!
_______________________________

Desculț, un copil privea, într-o vitrină, niște pantofi,
Și-i dorea mult, dar sărac fiind, doar îi visa,
Când o femeie, zărindu-l, îi spuse, înăbușindu-și un of,

Vino cu mine în magazin !, și, luându-l de mână,

îi privi ochii de stea…
După ce-i comandase vânzătorului zece perechi de ciorapi,
Rugându-l a-i spune unde e toaleta,
Îl luă pe puști, îl spălă pe picioare și-l încălță, întrebând de-l încap,
Plăti, și apoi ieși cu el în stradă, aranjându-i bereta…
Îl sărută pe frunte și vrând să plece, copilul, îngândurat, o opri:
– Doamnă, sunteți cumva soția lui Moș Nicolae ?
Femeia-i surâse, și îndepărtându-se, încă o dată-l privi,
Când fericirea, ușor, își lăsa primii fulgi, din cerul alb ca o foaie.

Copyright @ Alexandru Răduț, 2021 / din volumul „Interioare”

Thomas Bernhard, ”Sus, în munți, stelele – In den Bergen die Sterne”

Sus, în munți, stelele
uimesc ploaia amețitoare
când atingi buzele sărăciei mele
iar sub clopotniță tu prezici
în patul de nuntă al iernii
când fi-va să bată ceasul destrămării.

Gurile beau
din râul de grâu,
strălucesc tăcute pârâiele
în vocile nopții luminate de luna
urcată din părăsitele iazuri
spre marea uscată de sete.

Presară pescărușilor
sarea ochilor tăi
însă
desfă ce-ai înăbușit
în veri nicicând miresmate
și-n gura rănii mele topește.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________________

In den Bergen überfallen die Sterne den stampfenden Regen
wenn du die Lippen meiner Armut anrührst
und unter dem Kirchturm
im winterlichen Brautbett
den Schlag der berstenden Uhr vorausbestimmst.

Die Münder schwelgen im Strom des Weizens,
lautlos schimmern die Bäche
in den Stimmen der Mondnacht
die aus verlassenen Tümpeln steigen
ausgetrunkenen Meeren zu.

Streu den Möwen das Salz deiner Augen,
aber
öffne was du in den niegerochenen Sommern
erstickt hast
und zerfalle im Mund meiner Wunde.