Álvaro Mutis, ”Sonata”
Pentru pomii arși în furtună.
Pentru apa din mlaștina deltei.
Pentru tot ce rămâne ziua.
Pentru rugăciunile zorilor.
Pentru ce au unele frunze
în venele lor de culoarea apei
adânci la umbră.
În amintirea acelei
fericiri scurte – deja uitate –
hrana atâtor ani fără nume.
Pentru vocea ta răgușită de scoică.
Pentru nopțile tale trecute prin viață
în galopul sângelui și al visului.
Pentru ce ești acum pentru mine.
Pentru ce vei fi în dezordinea morții.
Pentru asta te țin alături
umbră a unei nădejdi iluzorii.
________________
-traducere de Catalina Franco-
––––––––-
Per gli alberi bruciati dopo il temporale.
Per le acque fangose del delta.
Per quello che c’e di persistente nel giorno.
Per l’alba delle preghiere.
Per quello che hanno certe foglie
nelle vene colore dell’acqua
profonda all’ombra.
Per il ricordo di questa breve felicita
gia dimenticata
e che fu alimento di tanti anni senza nome.
Per la tua voce roca di madreperla.
Per le tue notti attraversate dalla vita
in un galoppo di sangue e di sogno.
Per quello che sei adesso per me.
Per quello che sarai nel disordine della morte.
Per questo ti tengo al mio fianco
come l’ombra di una illusoria speranza.
______________________
Por los árboles quemados después de la tormenta.
Por las lodosas aguas del delta.
Porlo que hay de persistente en cada día.
Por el alba de las oraciones.
Por lo que tienen ciertas hojas
en sus venas color de agua
profunda y en sombra.
Por el recuerdo de esa breve felicidad
ya olvidada
y que fuera alimento de tantos años sin nombre.
Por tu voz de ronca madreperla.
Por tus noches por ls que pasa la vida
en un galope de sangre y sueño.
Por lo que eres ahora para mí.
Por lo que serás en el desorden de la muerte.
Por eso te guardo a mi lado
como la sombra de una ilusoria esperanza.
catalinafrancoblog 