Georg Trakl, „Ballade”

O sufocantă grădină noaptea era.

Noi, de groază cuprinși, tăceam.

Din spaima asta, ni s-a trezit inima.

Sub apăsarea tăcerii, se supunea.

În noaptea aceea nu a înflorit nicio stea

Și pentru noi n-a fost nimeni spre-a se ruga.

Numai un demon în întuneric râdea.

-traducere de Catalina Franco-

---

.

Ein schwüler Garten stand die Nacht.

Wir verschwiegen uns, was uns grauend erfaßt.

Davon sind unsre Herzen erwacht

Und erlagen unter des Schweigens Last.

Es blühte kein Stern in jener Nacht

Und niemand war, der für uns bat.

Ein Dämon nur hat im Dunkel gelacht.