Cesare Pavese, ”Ești pământul și moartea – Sei la terra e la morte”

Ești pământul și moartea.
Anotimpul tău e tăcerea.
și noaptea. Ești ceea ce
mai mult decât tine
îndepărtează zorile
și nu trăiește.
Când pare că te trezești
ești numai durere,
o ai în ochi și în sânge
dar nu o simți. Trăiești
cum trăiește o piatră,
ca pământul cel greu.
Și te-acoperă vise
zbateri, suspine
pe care le ignori. Durerea,
ca apa lacului,
tremură și te înconjoară.
Sunt cercuri pe apă.
Tu le lași să se piardă.
Ești pământul și moartea.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Sei la terra e la morte.
La tua stagione è il buio
e il silenzio. Non vive
cosa che piú di te
sia remota dall’alba.
Quando sembri destarti
sei soltanto dolore,
l’hai negli occhi e nel sangue
ma tu non senti. Vivi
come vive una pietra,
come la terra dura.
E ti vestono sogni
movimenti singulti
che tu ignori. Il dolore
come l’acqua di un lago
trepida e ti circonda.
Sono cerchi sull’acqua.
Tu li lasci svanire.
Sei la terra e la morte.