Percy Bysshe Shelley, ”Schimbarea – Mutability”

Suntem ca repezii nori ce învăluie luna;

Cum se răsfrâng, și sclipesc, cum tremură, cum

Strălucitori străpung întunericul! – dar ce curând

În noapte dispar pierduți pentru totdeauna:

Suntem vechi lire uitate, cu discordante coarde,

În zbaterea vântului tremură altcum fiecare,

În trupul fragil niciun acord nu-i la fel cu altul

Nicio trăire ori melodie alteia nu se aseamănă.

Un vis ne otrăvește până-n odihna somnului;

Un gând rătăcind în zori ne otrăvește strădania;

Simțim, trudim ori gândim, râdem ori suferim ;

Că dăm la o parte grija, că îmbrățișăm durerea –

Totuna-i! – Căci, fie ea bucurie, fie tristețe,

Ea ne așteaptă pe toți, cărarea este aceeași:

Nu va mai fi ca mâine ce fost-a ieri să fie;

Veșnică e pe lume numai schimbarea.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

We are as clouds that veil the midnight moon;

How restlessly they speed, and gleam, and quiver,

Streaking the darkness radiantly! – yet soon

Night closes round, and they are lost for ever:

Or like forgotten lyres, whose dissonant strings

Give various response to each varying blast,

To whose frail frame no second motion brings

One mood or modulation like the last.

We rest. – A dream has power to poison sleep;

We rise. – One wandering thought pollutes the day;

We feel, conceive or reason, laugh or weep;

Embrace fond woe, or cast our cares away:

It is the same! – For, be it joy or sorrow,

The path of its departure still is free:

Man’s yesterday may ne’er be like his morrow;

Nought may endure but Mutability.