Gottfried Benn, ”’Năsturaș – Astern”

Năsturaș -, zile de freamăt,
străvechi descântec, vrajă,
zeii încă ținând cântarul
în ceasuri de șovăială.

Încă o dată turmele de-aur,
cerul, lumina, pământul,
ce crește legea străveche
sub aripile ei pe moarte?

Nostalgia încă o dată
frenezia, tu, rozele -,
vara stând înclinată
și privind rândunelele

presupunerea încă o dată
crescând de mult certitudinea:
rândunelele săgetând apele
și bând cale și noapte.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Astern – , schwälende Tage,
alte Beschwörung, Bann,
die Götter halten die Waage
eine zögernde Stunde an.

Noch einmal die goldenen Herden
der Himmel, das Licht, der Flor,
was brütet das alte Werden
unter den sterbenden Flügeln vor?

Noch einmal das Ersehnte,
den Rausch, der Rosen Du – ,
der Sommer stand und lehnte
und sah den Schwalben zu,

noch einmal ein Vermuten,
wo längst Gewißheit wacht:
die Schwalben streifen die Fluten
und trinken Fahrt und Nacht.