Pierluigi Cappello, din „Măsura ierbii”-da „La misura dell’erba”

Plânsul nu-i tresărire de umeri
și fiindcă am plâns
cuvinte mai bune nu am
ca să spun că am plâns
cele mai frumoase cuvinte
cele mai pure cuvinte
nu sunt galop de silabe
pe iarna ce-împrăștie frunze
ele sunt cum sunt
nici foc, nici scrum
între ultimul cuvânt spus
și întâiul pe care-l vom spune
aici viețuim

-traducere de Catalina Franco –
_________________________
Piangere non è un sussulto di scapole
e adesso che ho pianto
non ho parole migliori di queste
per dire che ho pianto
le parole più belle
le parole più pure
non sono lo zampettìo delle sillabe
sull’inverno frusciante dei fogli
stanno così come stanno
né fuoco né cenere
fra l’ultima parola detta
e la prima nuova da dire
è lì che abitiamo

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, apă şi natură

Yannis Ritsos, „Mai mult sau mai puțin – Pressappoco”

Ia în mână obiecte desperecheate – o piatră,
o țiglă spartă, două chibrituri arse,
cuiul ruginit din peretele din față,
o frunză pe fereastră intrată, picături
ce cad din vase cu apă, firul de pai
adus ieri de vânt în părul tău – le ia
și în curtea lui construiește
mai mult sau mai puțin un copac.
În ” mult – puțin”- ul acesta e poezia. O vezi?

-Traducere din italiana de Catalina Franco-
__________________________________

Prende in mano oggetti scompagnati – una pietra,
una tegola rotta, due fiammiferi bruciati,
il chiodo arrugginito del muro di fronte,
la foglia entrata dalla finestra, le gocce
che cadono dai vasi annaffiati, quel filo di paglia
che ieri il vento porto sui tuoi capelli, – li prende
e la nel suo cortile costruisce pressappoco un albero.
In questo “pressappoco” sta la poesia. La vedi?

-Traduzione di Nicola Crocetti-

Este posibil ca imaginea să conţină: masă şi în aer liber

Georg Trakl, ”Declin – Neige”

O, revedere sfântă,
În toamna bătrână.
Se sting petale
De galbene roze
Lângă gardul grădinii,
Înnegurate de lacrimi
Topind o mare durere,
O, soră!
Așa liniștit sfârșește ziua de aur.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

O geistlich Wiedersehen
In altem Herbst.
Gelbe Rosen
Entblättern
am Gartenzaun,
Zu dunkler Träne
Schmolz ein grosser Schmerz,
O Schwester!
So stille endet der goldne Tag.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Georg Trakl, ”Așa de-încet răsună – So leise läuten”

Așa de blând îmi răsună
Seara umbrele albastre
Pe albul peretelui.
Tăcut coboară
anul în toamnă.

Oră de fără sfârșit tristețe,
De parcă de moartea ta sufăr.
Flutură vântul
Prin părul tău neaua stelelor.

Melodii neînțelese
Cantă-în mine gura ta purpurie,
Tăcuta colibă a copilăriei,
Uitate legende;
Par a fi o blândă sălbăticiune
În cristalinul val
Al izvorului rece
Și-n jur mi-ar înflori violete.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

So leise läuten
Am Abend die blauen Schatten
An der weissen Mauer.
Stille neigt sich das herbstliche Jahr.

Stund unendlicher Schwermut,
Als erlitt’ ich den Tod um dich.
Es weht von Gestirnen
Ein schneeiger Wind durch dein Haar.

Dunkle Lieder
Singt dein purpurner Mund in mir,
Die schweigsame Hutte unserer Kindheit,
Vergessene Sagen;

Als wohnt’ ich ein sanftes Wild
In der kristallnen Woge
Des kuhlen Quells
Und es bluhten die Veilchen rings.

Santo Lo Curzio, ”Dacă … – Se…”

De ți-aș putea vorbi
oceanele și cerurile ce ne despart de le-aș putea văluri
și ascultându-mă ai putea să distingi
ritmul și melodia din poemele mele,
splendoare de stropi de brumă și rouă
ar fi în cuvintele noastre și-n răsărit și-n amurg!
Ce fermecată plăcere-am da ochilor noștri,
orologiul cărei clopotnițe ne-ar însemna orele,
ce amiezi ne-ar ademeni buzele da spunându-și?
Și de-aș putea iubirea-mi a-ți spune îndepărtând depărtările
și-ai putea ruga cântului meu s-o auzi
iar inima ta l-ar primi cu surâsu-ți de lună,
de ce bucurie plină de-a soarelui strălucire
poezia mea s-ar pătrunde!

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Se ti potessi parlare
e incartare gli oceani e i cieli che ci separono
e se tu mi potessi ascoltare
discernendo il ritmo e la musica dei miei versi
quale bellezza di gocce in brina e rugiada
imperlerebbe il nostro conversare in albe e tramonti?
Quale piacere incantato daremmo ai nostri occhi,
quale orologio di campanile segnerebbe le nostre ore,
quale meridiana catturerebbe le labbra nel dirsi di si!?
E se io ora potessi dirti amore annullando ogni distanza
e tu potessi udire questo mio canto preghiera
apponendo la firma del cuore col tuo sorriso di luna
quale gioia di luce e di sole penetrerebbe questa poesia.

catalinafrancoblog

Zi: 27 iunie 2020