Miguel De Unamuno, „Luna și Roza – La Luna Y La Rosa”

Miguel De Unamuno, „Luna și Roza – La Luna Y La Rosa”
În tăcerea înstelată
luna se dăruia rozei
și mireasma nopții
– gură însetată -i umplea
palatul spiritului,
ce adormindu-i durerea
noaptea se deschidea
cerului Domnului, Mamei …
Cu părul neted,
liniștită, singură, luna
mângâia Pământul
cu păru-i de roză
sălbatică, albă, ascunsă …
Din stâncile sale, pământul
își înălța aroma și,
topit de iubire, sufletul …
Printre spini, în cuibu-i,
roza era altă lună,
cu buclele strânse
coroană-n leagănul ei;
părul Lunii și-al rozei
în adâncimile nopții
la un loc se topiră …
În tăcerea înstelată
luna se dăruia rozei
iar roza se oferea,
fermă și singură, lunei.

-traducere de Catalina Franco
––––––––––––––

En el silencio estrellado
la Luna daba a la rosa
y el aroma de la noche
le henchía —sedienta boca—
el paladar del espíritu,
que adurmiendo su congoja
se abría al cielo nocturno
de Dios y su Madre toda…
Toda cabellos tranquilos,
la Luna, tranquila y sola,
acariciaba a la Tierra
con sus cabellos de rosa
silvestre, blanca, escondida…
La Tierra, desde sus rocas,
exhalaba sus entrañas
fundidas de amor, su aroma…
Entre las zarzas, su nido,
era otra luna la rosa,
toda cabellos cuajados
en la cuna, su corola;
las cabelleras mejidas
de la Luna y de la rosa
y en el crisol de la noche
fundidas en una sola…
En el silencio estrellado
la Luna daba a la rosa
mientras la rosa se daba
a la Luna, quieta y sola.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: floare şi plantă

Paul Celan , ”Mac și memorie – Mohn und Gedächtnis ”

Paul Celan , ”Mac și memorie – Mohn und Gedächtnis ”

Noaptea, când pendulul iubirii se zbate
Între mereu și nicicand,
Cuvântul tău se-avântă spre lunile inimii
Și albastrul tău ochi năvalnic
Aduce cer pe pământ.

Din depărtări, din negrul hățiș
Al viselor, când ne doare răsufletul
Și când greșeala, cumplit, ne bântuie
ca fantomele viitorului.

Din ce se scufundă și urcă acum
Rămâne doar ce-i adânc îngropat:
Orb ca ochii când ne privim
Așa sărută timpul pe gură.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

Nachts, wenn das Pendel der Liebe schwing
Zwischen Immer und Nie,
Stößt dein Wort zu den Monden des Herzens
Und dein gewitterhaft blaues
Aug‘ reicht der Erde den Himmel.

Aus fernem, aus traumgeschwärztem
Hain weht uns an das Verhauchte,
Und das Versäumte geht um, Groß
wie dieSchemen der Zukunft.

Was sich nun senkt und hebt,
Gilt dem zuinnerst Vergrabnen:
Blind wie der Blick, den wir tauschen,
Küsst es die Zeit auf den Mund.

 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Pierluigi Cappello, ”Inel – Anello”

Pierluigi Cappello, ”Inel – Anello”

Când pasiunea dăinuie, o lume întreagă dispare
și mâna ta nu mai e mâna ta
și mâna mea nu mai este-într-a ta.

Când sunt cu tăcerea mea în a ta
tăcerea mea strălucește de tinerețe
și o lume – ascunsă – din nou apare.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Quando la passione dura, tutto un mondo scompare
e la tua mano non è piú la tua mano
e la mia mano non è piú nella tua.

Quando sto con il mio silenzio nel tuo
il mio silenzio splende di giovinezza
e un mondo – che era nascosto – riappare.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni