Vorbesc greaca fluent
și nu doar cu cei vii.

Conduc o mașină
care m-ascultă.

Sunt talentată
Scriu poeme grozave.

Aud și voci
ca orice sfânt venerabil.

Ai fi chiar uimit
ce strălucit interpretez la pian.

De zburat zbor cum trebuie
ca de la sine adică.

Când cad de pe acoperiș
Cad bine numai în verde.

Nu-mi este greu
să răsuflu sub apă.

N-aș putea a mă plânge:
Am reușit să găsesc Atlantida.

Sunt bucuroasă că înainte să mor
Am să mă pot trezi.

Când izbucnește războiul
Mă dau de partea cea mai ușoară.

Sunt, deși nu trebuie,
copilul veacului.

Acum câțiva ani
Am văzut doi sori.

Iar, alaltăieri, un pinguin.
Absolut clar.

**
-traducere de Catalina Franco–
**
In sogno
dipingo come Vermeer.
Parlo correntemente il greco
e non soltanto con i vivi.
Guido l’automobile,
che mi obbedisce.
Ho talento,
scrivo grandi poemi.
Odo voci
non peggio di autorevoli santi.
Sareste sbalorditi
dal mio virtuosismo al pianoforte.
Volo come si deve,
ossia da sola.
Cadendo da un tetto
so cadere dolcemente sul verde.
Non ho difficoltà
a respirare sott’acqua.
Non mi lamento:
sono riuscita a trovare l’Atlantide.
Mi rallegro di sapermi sempre svegliare
prima di morire.
Non appena scoppia una guerra
mi giro sul fianco preferito.
Sono,
ma non devo esserlo,
una figlia del secolo.
Qualche anno fa
ho visto due soli.
E l’altro ieri un pinguino.
Con la massima chiarezza.
**

We śnie
ma­lu­ję jak Ver­me­er van Delft.

Roz­ma­wiam bie­gle po grec­ku
i nie tyl­ko z ży­wy­mi.

Pro­wa­dzę sa­mo­chód,
któ­ry jest mi po­słusz­ny.

Je­stem zdol­na,
pi­szę wiel­kie po­ema­ty.

Sły­szę gło­sy
nie go­rzej niż po­waż­ni świę­ci.

By­li­by­ście zdu­mie­ni
świet­no­ścią mo­jej gry na for­te­pia­nie.

Fru­wam jak się po­win­no,
czy­li sama z sie­bie.

Spa­da­jąc z da­chu
umiem spaść mięk­ko w zie­lo­ne.

Nie jest mi trud­no
od­dy­chać pod wodą.

Nie na­rze­kam:
uda­ło mi się od­kryc Atlan­ty­dę.

Cie­szy mnie, że przed śmier­cią
za­wsze po­tra­fę się zbu­dzić.

Na­tych­miast po wy­bu­chu woj­ny
od­wra­cam się na le­pr­szy bok.

Je­stem, ale nie mu­szę
być dziec­kiem epo­ki.

Kil­ka lat temu
wi­dzia­łem dwa słoń­ca.

A przed­wczo­raj pin­gwi­na.
Naj­zu­peł­niej wy­raź­nie.

ca să plângi, numai cincisprezece.

Știu că poate suntem cu toții ființe

ieșind din neliniștea veșnică: marea;

că viața, când scormone și pătimește

ființa noastră, din adâncuri își strânge

ceva din sarea de unde ne tragem.

Dar lacrimile nu-s pentru tine.

Lasă-mă a plânge doar eu, când vreunul

cântece triste de leagăn cântă.

Muzica: ea în noi se află și freamătă

ca noaptea înrourată de stele,

ca sufletu-mi. Pe mine lasă-mă a plânge.

Căci eu – înțelegi? n-oi mai avea

nici stele,

nici suflet

nicicând.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Bambina, ho visto che stasera hai pianto,

mentre la mamma tua sonava: pochi,

per questo pianto, i tuoi quindici anni.

So che forse noi siamo creature

nate tutte da un’ansia eterna: il mare;

e che la vita, quando fruga e strazia

l’essere nostro, spreme dal profondo

un po’ del sale da cui fummo tratte.

Ma non sono per te le salse lagrime.

Lascia ch’io sola pianga, se qualcuno

suona, in un canto, qualche nenia triste.

La musica: una cosa fonda e trepida

come una notte rorida di stelle,

come l’anima sua. Lascia ch’io pianga.

Perch’io non potrò mai avere – intendi? –

né le stelle,

né lui.
______________
-trandafirul meu-

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

La Rosa modesta mette fuori una spina,
L’ umile Pecora un corno minaccioso
Mentre il Giglio bianco si beerà in Amore,
Non una spina non una minaccia macchieranno la sua bellezza luminosa.

______________________________
The modest Rose puts forth a thorn,
The humble Sheep a threat’ning horn
While the Lilly white shall in Love delight,
Nor a thorn nor a threat stain her beauty bright.

io sono fatta di
lamento senza ragione
persone nel cuore
atti d’impulso

mi mancano
luoghi che non conosco
esperienze che non ho vissuto
momenti che ho dimenticato

io sono
l’Amore e costante cura
distratta abbastanza
Non mi fermo un attimo

io
ho avuto notti insonni
ho perso persone care
ho promesso cose che non ho mantenuto

spesso
Ho rinunciato senza nemmeno provare
Ho pensato di scappare, di non affrontare
Sorrido non piangere

le sento
le cose non cambiate
le amicizie non coltivate
le persone che ho giudicato
le cose che ho detto

mi mancano
le persone che conosco
i ricordi che stavo dimenticando
gli amici che ho perso
Ma io continuo a vivere e ad apprendere
**

Estoy hecho de
sueños rotos
detalles inadvertidos
amores sin resolver
Estoy hecho de
lloras sin razón
gente en el corazon
actos impulsivos
yo extraño
lugares que no he conocido
experiencias que no he vivido
momentos que ya he olvidado
soy
constante amor y afecto,
lo suficientemente distraído
No me detengo por un momento
Ya
He tenido noches sin dormir
He perdido gente muy querida
Hice cosas no prometidas
Muchas veces
Me di por vencido sin intentarlo
a veces pensaba en huir, no enfrentarme
Sonreí para contener las lágrimas.
Lo siento
por cosas que no han cambiado
amistades no cultivadas
a quien he juzgado
lo que dije
lo extraño
de las personas que conocí
de los recuerdos que olvidé
y otros que temo olvidar,
de los amigos que perdí
Pero yo sigo viviendo
y aprender.