W. Szymborska, ”Posibilităţi – Possibilities – Możliwości”

W. Szymborska, ”Posibilităţi – Possibilities – Możliwości”

Prefer filmul.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de-a lung de Warta.
Îl prefer pe Dickens lui Dostoievski.
Prefer să iubesc oameni
decât să iubesc omenirea.
Prefer să am acul și ața la îndemână.
Prefer verdele.
Prefer să nu dau vina pe toate cele.
Prefer excepțiile.
Prefer să plec mai devreme.
Prefer să vorbesc cu medicii
despre orice altceva.
Prefer vechile poze în dungi.
Prefer absurdul scrierii poeziilor
ridicolului de-a nu le scrie.
Prefer iubirilor aniversate rotund,
pe cele sărbătorite zilnic.
Prefer moraliștii
care nimic nu-mi promit.
Prefer orbirii bunătatea prevăzătoare.
Prefer pământul în stare pașnică.
Prefer țările cucerite
celor cuceritoare.
Prefer să am rezervare.
Prefer iadul haosului iadului ordinii.
Prefer basmele fraților Grimm
primelor pagini ale ziarelor.
Prefer frunzele fără flori
florilor fără frunze.
Prefer câinii cu cozi bârligate.
Prefer ochii senini alor mei întunecații.
Prefer sertarele.
Prefer multe altele neamintite aici
altora – multe – menționate aici.
Prefer zero-urile – pe cele libere –
celor aliniate în coada vreunui număr.
Prefer vremea bondarilor
timpului stelelor.
Prefer să bat în lemn.
Prefer să nu întreb cât timp și când.
Prefer să iau în calcul chiar și posibilitatea
că viața își are logica ei.

**
-traducere de Catalina Franco-
**
I prefer movie.
I prefer cats.
I prefer the oaks along the Warta.
I prefer Dickens to Dostoevsky.
I prefer myself loving people
to myself loving mankind.
I prefer having a needle and thread at hand.
I prefer the color green.
I prefer not to blame reason for everything.
I prefer exceptions.
I prefer leaving early.
I prefer talking to doctors
about the illness of others.
I prefer old hatched drawings.
I prefer the absurdity of writing poems
to the absurdity of not writing.
I prefer in love
not round anniversaries
so every day would be a feast.
I prefer the moralists
who promise me nothing.
I prefer foresightful goodness to blindness.
I prefer the earth in civvies.
I prefer the countries conquered
to those conquering.
I prefer to have reserves.
I prefer the hell of chaos to the hell of order.
I prefer the Grimm fairy tales
to the first pages of the newspapers.
I prefer leaves without flowers
to flowers without leaves.
I prefer dogs with uncropped tails.
I prefer light eyes, since mine are dark.
I prefer drawers.
I prefer many things not mentioned here
to many other things not mentioned here.
I prefer the zeroes on the loose
to those lined up behind a number.
I prefer the time of the insects
to the time of the stars.
I prefer to knock on wood.
I prefer not to ask how long and when.
I prefer to consider even the possibility
that life has its reason.
**
W. Szymborska, ”Możliwości

Wolę kino.
Wolę koty.
Wolę dęby nad Wartą.
Wolę Dickensa od Dostojewskiego.
Wolę siebie lubiącą ludzi
niż siebie kochającą ludzkość.
Wolę mieć w pogotowiu igłę z nitką.
Wolę kolor zielony.
Wolę nie twierdzić,
że rozum jest wszystkiemu winien.
Wolę wyjątki.
Wolę wychodzić wcześniej.
Wolę rozmawiać z lekarzami
o czymś innym.
Wolę stare ilustracje w prążki.
Wolę śmieszność pisania wierszy
od śmieszności ich niepisania.
Wolę w miłości rocznice nieokrągłe,
do obchodzenia na co dzień.
Wolę moralistów,
którzy nie obiecują mi nic.
Wolę dobroć przebiegłą
od łatwowiernej za bardzo.
Wolę ziemię w cywilu.
Wolę kraje podbite niż podbijające.
Wolę mieć zastrzeżenia.
Wolę piekło chaosu od piekła porządku.
Wolę bajki Grimm
od pierwszych stron gazet.
Wolę liście bez kwiatów
niż kwiaty bez liści.
Wolę psy z ogonem nie przyciętym.
Wolę oczy jasne, ponieważ mam ciemne.
Wolę szuflady.
Wolę wiele rzeczy, których tu nie wymieniłam,
od wielu również tu nie wymienionych.
Wolę zera luzem
niż ustawione w kolejce do cyfry.
Wolę czas owadzi od gwiezdnego.
Wolę odpukać.
Wolę nie pytać jak długo jeszcze i kiedy.
Wolę brać pod uwagę nawet tę możliwość,
że byt ma swoją rację.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: floare, plantă, mâncare şi natură

Sigurður Pálsson, ”Casa mea – Casa mia”

Sigurður Pálsson, ”Casa mea – Casa mia”

Aproape nimic nu lipsește
în casa mea
aproape nimic
Hornul lipsește
Te obișnuiești
Nu există pereți
Si picturi pe pereți
Răbdare

Nu lipsește prea mult
în casa mea
Hornul lipsește
Care acum nu scoate fum
Nu există pereți
și ferestre
și ușă

Dar casa mea-i primitoare,
Vă rog
Luați loc
Nu vă fie teamă
Să mâncăm ceva
să rupem pâinea, un strop de vin
să facem focul

Să ne uităm
nu, picturile
de pe pereți

să le admirăm

Vă rog
intrați pe ușă
sau pe fereastră
dacă nu din pereți

-Traducere din italiana de Catalina Franco-
_________________________

Non manca quasi niente
nella mia casa
quasi niente
Manca il comignolo
Ci si abitua
Mancano i muri
e i quadri sui muri
Pazienza

Non manca molto
nella mia casa
Manca il comignolo
Che per adesso non fuma
Mancano i muri
e le finestre
e la porta

Ma e accogliente, la mia casa
Prego
Accomodatevi
Non abbiate paura
Mangiamo qualcosa
spezziamo il pane, un goccio di vino
accendiamo il camino

Guardiamo
no, ammiriamo i quadri
sui muri

Prego
entrate dalla porta
o dalle finestre
se non dai muri

-Traduzione dall’islandese di Silvia Cosimini

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare

Blaga Dimitrova, „Pierderea – Perdita ”

Blaga Dimitrova, „Pierderea – Perdita ”

Dacă eram îndrăgostită de tine nu știu.
Dar știu că de alte lucruri m-am îndrăgostit:
de-o odaie neprietenoasă spre nord,
de ceainicul ce l-am spart într-o seară.

M-am îndrăgostit de copacii ce tot creșteau,
de solitarele, sufocantele cinemauri de cartier,
de amintiri dureroase din închisoare,
de unul din zidurile rănite de bombe.

De stațiile de tramvai, de frunze înghețate,
de buzunarul cald cu castane fierbinți,
de torențiale ploi, de sunetului telefonului,
chiar și de ceața de culoarea cenușii.

De întreaga lume m-am îndrăgostit, nu de tine.
Am descoperit-o nouă, interesantă, bogată.
Asta mă doare… Nu că te-am pierdut.
Altceva am pierdut – am pierdut lumea toată.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Non so se mi ero innamorata di te.
Mi innamorai però di altre cose, lo so:
di una stanza scomoda rivolta a nord,
di una teiera che crepitava di sera.

Degli alberi mi innamorai che toglievano spazio,
dei solitari e soffocanti cinema di quartiere,
dei dolorosi ricordi di prigione,
di un muro ferito dalle bombe.

Delle fermate del tram, delle foglie ricoperte di brina,
di una calda tasca con castagne bruciate,
della pioggia scrosciante, del suono del telefono,
perfino della nebbia fonda color cenere.

Di tutto il mondo mi ero innamorata, non di te.
Lo scoprivo nuovo, interessante, ricco.
Per questo soffro… Non per averti perso.
Altro ho perduto – il mondo intero.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Juan Gelman, „Noapte – Notte”

Juan Gelman, „Noapte – Notte”

E frig prin partea asta de lume
unde trupul tău nu-i, și-i așa nevoie
de căldura trupului tău, și nu mă simt
îndurerat, pedepsit sau trist, ci
doar singur.
Ca un infirm mă aflu în pustiul dorinței mele de tine.
M-am învățat din noapte să beau încet,
știu că-n ea trăiești tu, oriunde ai fi,
locuind-o cu vise.
Vântul nopții mi-aduce în mâini stele tremurătoare, încă străine, văduve nemângâiate de părul tău.
În inima mea, semănate de tine, se zbat rândunelele, uneori le-aș da drumul, să se întoarcă la tine pe fulgerarea rece-a cuțitului.
Dar n-am cum. Căci trăiești în mine, în mine ești așa vie, încât, eu murind, ai muri tu.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Fa freddo in questa zona del paese
dove non c’è il tuo corpo e c’è bisogno
del calore del tuo corpo e non mi sento
addolorato o pentito o triste ma
soltanto solo.
Sto seduto come un invalido nel deserto del mio
desiderio di te.
Mi sono abituato a bere la notte lentamente, perché so che la abiti, non importa dove, popolandola di sogni.
Il vento della notte abbatte stelle tremanti fra le mie mani, che ancora non si adattano, vedove inconsolabili della tua chioma.
Nel mio cuore si agitano gli uccellini che in lui hai seminato e a volte gli darei la libertà che esigono per ritornare a te con il gelido filo del coltello.
Ma non può essere. Perché sei tanto in me, tanto viva in me, che se morissi io, ti morirei.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, selfie şi cadru apropiat

Oskar Wladyslaw de Lubicz Milosz, ”Solitudine – Solitude”

Oskar Wladyslaw de Lubicz Milosz, ”Solitudine – Solitude”

M-am trezit sub albastrul absenței
În nesfârșita amiază a melancoliei.
Pe zidul surpat urzica bea soarele morților.
Tăcere.

Unde m-ai dus, Mamă oarbă, o, viața mea?
În iadul amintirii unde iarba gândește,
Unde oceanul vremilor dibuie mărginirea?
Tăcere.

Cheamă-mă, ecou al prăpastiei! Demență
Înmoaie-ți florile galbene în apa de unde beau,
Doar s-or desprinde de mine trecutele zile!
Tăcere.

Tu, care m-ai creat, tu, care m-ai bătut,
Tu, spre care, în prăpastia inimii, urcă aloia,
Tată! La picioarele tale zdrobite găsi-voi pacea?
Tăcere.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Je me suis réveillé sous l’azur de l’absence
Dans l’immense midi de la mélancolie.
L’ortie des murs croulants boit le soleil des morts.
Silence.

Où m’avez-vous conduit, Mère aveugle, ô ma vie?
Dans quel enfer du souvenir où l’herbe pense,
Où l’océan des temps cherche à tâtons ses bords?
Silence.

Écho du précipice, appelle-moi! Démence,
Trempe tes jaunes fleurs dans la source où je bois,
Mais que les jours passés se détachent de moi!
Silence.

Vous qui m’avez créé, vous qui m’avez frappé,
Vous vers qui l’aloès, coeur des gouffres, s’élance,
Père! à vos pieds meurtris trouverai-je la paix?
Silence.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Ada Negri , ”Cer de iunie – Cielo di Giugno”

Ada Negri , ”Cer de iunie – Cielo di Giugno”

Cer de iunie, tinerețe albastră
a anului; bucurie de rândunele
rătăcind în nebune rotiri
în văzduh. Umbre, umbre de aripi
văd fulgerând pe albul fierbinte
al zidului: umbre ca trăsnetul, negre,
mai vii decât cele adevărate.
De nicăieri vin, scriind cu nimic
cuvintele unei pierdute
limbi; și le șterg iute
zburând din rază în rază.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Cielo di giugno, azzurra giovinezza
dell’anno; ed allegrezza
di rondini sfreccianti in folli giri
nell’aria. Ombre, ombre d’ali
vedo guizzar sul bianco arroventato
del muro in fronte: ombre a saetta, nere,
vive al mio sguardo più dell’ali vere.
Traggon dal nulla, scrivendo con nulla
parole d’un linguaggio
perduto; e le cancellano
ratte, fuggendo via fra raggio e raggio.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, apă şi natură

Ada Negri, ”Simfonia albastra – Sinfonia azzurra”

Ada Negri, ”Simfonia albastra – Sinfonia azzurra”

Te-a căutat
în noaptea caldă, de-a lungul străzilor cu lumini albastre.
Toate străzile, atunci, noaptea erau ca albastrele căi ale cerului,
iar chipul iubit
nu-l vedea: îl simțea în inima-i.
Și te-a găsit, o, așa dulce, în umbra
castă, învăluită-n aburul stelelor.
Între pâlpâirile astrelor
pe pământ coborâte,
în albastrul acela al celor două arcade,
una în oglinda alteia, ea-și reflecta în tine sufletul ei de noapte.
Și te-a urmat cu pas de copilă
fără să știe, fără să vadă, tăcută, fluidă.
Și când veni ziua, ea,
cu râsu-i roz proaspăt pe vastul albastru,
nu s-a găsit pe ea,
ca să se întoarcă.

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Venne in cerca di te
nella calda notte, lungo le strade dai fanali azzurri.
Tutte le strade, allora, la notte erano azzurre
come le vie dei cieli,
e il volto amato
non si vedeva: si sentiva in cuore
E ti trovò, o dolcezza, nell’ombra
casta, velata d’un vapor di stelle.
Fra quel tremolìo d’astri
discesi in terra,
in quell’azzurro di due firmamenti
l’uno a specchio dell’altro, ella
ella pure rispecchiò in te l’anima sua notturna.
E ti seguì con passo di bambina
senza sapere, senza vedere, tacita e fluida.
E allor che il giorno apparve
con fresco riso roseo su l’immenso turchino,
non trovò più se stessa
per ritornare.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, în aer liber şi natură