Vicente Aleixandre, „Plouă – Llueve”
În seara asta plouă, plouă
închipuirea ta limpede. Și-n amintire începe ziua. Tu intri.
Dar eu n-aud.
Memoria îmi dă numai închipuirea.
Doar sărutarea ta,
doar ploaia cade în memorie.
Și vocea ta plouă și plouă trist
sărutul, sărutul adânc, sărutul umed de ploaie.
Udă e buza. Ud de amintire plânge sărutul
cerului gri și tandru.
Plouă dragostea ta scăldându-mi
memoria, tot cade tot cade. Sărutul
cade adânc. Și tot mai gri cade
ploaia.
-Traducere de Catalina Franco-
_______________________________
En esta tarde llueve, y llueve pura
tu imagen. En mi recuerdo el día se abre. Entraste.
No oigo. La memoria me da tu imagen sólo.
Sólo tu beso o lluvia cae en recuerdo.
Llueve tu voz, y llueve el beso triste,
el beso hondo,
beso mojado en lluvia. El labio es húmedo.
Húmedo de recuerdo el beso llora
desde unos cielos grises
delicados.
Llueve tu amor mojando mi memoria
y cae y cae. El beso
al hondo cae. Y gris aún cae
la lluvia.
catalinafrancoblog 