Pierluigi Cappello, ” De departe – Da lontano”
Când noaptea uneori încet – încet
ni se adună pe frunte, umplându-se de tăcere,
și nu mai este loc de cuvinte
și, strop cu strop,
se strânge
o delicată blândețe
precum o perlă doar într-un bob de nisip, atunci,
literă după literă spunem un nume iubit
spre a-i compune imaginea; atunci pe buzele noastre
noaptea se face cer, iar numele iubit o pâine caldă și frântă.
-traducere de Cătălina Franco –
_______________________________
Qualche volta, piano piano, quando la notte
si raccoglie sulle nostre fronti e si riempie di silenzio,
e non c’e piu posto per le parole
e a poco a poco si raddensa una dolcezza intorno
come una perla intorno al singolo grano di sabbia,
una lettera alla volta pronunciamo un nome amato
per comporre la sua figura; allora la notte diventa cielo
nella nostra bocca, e il nome amato un pane caldo, spezzato.
catalinafrancoblog 