Roland Erb, ”Niciodată bătrân – Mai invecchiarre – Niemals altern”
Cum îți iubesc
începuturile,
acest
arhaic strălucitor
zâmbet,
bucuria înflorind pe un
chip,
deja deformat
de durere.
Tânăra, sfidătoarea
mișcare a membrelor,
confruntarea îndârjită
cu
osificarea, cu
înțepenirea.
Începutul tău – această
încă
de nepotolit
lumină.
-traducere de Cătălina Franco-
–––––––––––––––-
Come li amo,
i tuoi inizi,
questo
arcaico luminoso
sorriso,
gioia esaltante di un
viso,
già deformato
dal dolore.
Il primo, recalcitrante
movimento degli arti,
resistenza instancabile
a
ossificazione e
rigidità.
Il tuo cominciare – questa
comunque
inesauribile
luce.
-Traducere de Reinhard Christanell-
____________________________
Wie ich sie liebe,
deine Anfänge,
dies
archaisch strahlende
Lächeln,
springende Freude eines
Gesichts,
das entstellt war
vom Schmerz.
Die junge, trotzige
Regung der Glieder,
Widerstreit unermüdend
gegen
Verknöcherung und
Erstarren.
Dein Beginnen – dies
dennoch
wiederkehrende
Licht.