Roland Erb, ”Niciodată bătrân – Mai invecchiarre – Niemals altern”

Roland Erb, ”Niciodată bătrân – Mai invecchiarre – Niemals altern”

Cum îți iubesc
începuturile,
acest
arhaic strălucitor
zâmbet,
bucuria înflorind pe un
chip,
deja deformat
de durere.
Tânăra, sfidătoarea
mișcare a membrelor,
confruntarea îndârjită
cu
osificarea, cu
înțepenirea.
Începutul tău – această
încă
de nepotolit
lumină.

-traducere de Cătălina Franco-
–––––––––––––––-

Come li amo,
i tuoi inizi,
questo
arcaico luminoso
sorriso,
gioia esaltante di un
viso,
già deformato
dal dolore.
Il primo, recalcitrante
movimento degli arti,
resistenza instancabile
a
ossificazione e
rigidità.
Il tuo cominciare – questa
comunque
inesauribile
luce.

-Traducere de Reinhard Christanell-
____________________________
Wie ich sie liebe,
deine Anfänge,
dies
archaisch strahlende
Lächeln,
springende Freude eines
Gesichts,
das entstellt war
vom Schmerz.
Die junge, trotzige
Regung der Glieder,
Widerstreit unermüdend
gegen
Verknöcherung und
Erstarren.
Dein Beginnen – dies
dennoch
wiederkehrende
Licht.

Octavio Paz. „Soarta Poetului”-”La sorte del Poeta”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Octavio Paz. „Soarta Poetului”-”La sorte del Poeta”

Cuvinte? Da, de aer
și în aer pierdute.
Tu printre cuvinte lasă-mă să mă pierd,
Lasă-mă să fiu aer pe buze,
răsuflet rătăcind fără formă,
aromă risipită-n aerul ce se pierde.
Chiar lumina-n ea însăși dispară.

-In limba romană de Cătălina Franco-
–––––––––––––––––
Parole? Si, di aria
e nell’aria perdute.
Tu lascia che mi perda tra parole,
lasciami essere aria su labbra,
un soffio vagabondo senza sagoma,
breve aroma che l’aria fa svenire.
Anche la luce in se stessa si perde.

Rainer Maria Rilke, „Trandafiri”-„Las rosas”-”Les roses”

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Rainer Maria Rilke, „Trandafiri”-„Las rosas”-”Les roses”

Nu vorbim despre tine. Tu ești inefabilă
prin esența ta.
Alte flori împodobesc masa
tu o transfigurezi.

Într-o simplă vază ești pusă-,
și iată cum totul se schimbă:
fraza-i aceeași, poate,
însă cântată de-un înger.

-În limba romana de Catalina Franco-
–––––––––––––––––-

No hablemos de ti. Eres inefable
por naturaleza.
Otras flores adornan la mesa
que tú transfiguras.

Te ponen en un simple jarrón -,
y he aquí que todo cambia:
es la misma frase, quizás,
pero cantada por un ángel.
–––––––––––––––––

Ne parlons pas de toi. Tu es ineffable
selon ta nature.
D’autres fleurs ornent la table
que tu transfigures.

On te met dans un simple vase -,
voici que tout change :
c’est peut-être la même phrase,
mais chantée par un ange.

Mario Luzi, ”Natura-”Natura”

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Mario Luzi, ”Natura-”Natura”

Pământului și ei li se potrivește marea
și mai presus de toate, o mare mai veselă
pentru flacăra iute a vrăbiilor
și pentru calea
lunii odihnitoare și pentru somnul
dulcilor corpuri întredeschise vieții
și morții pe-un câmp;
și pentru acele voci ce coboară
scăpând de misterioase uși și care saltă
peste noi – păsări nebune – de dorul întoarcerii
la insulele cele dintâi cantând:
aici e pregătit
un pat de purpură și un cântec ce curge
pentru cine n-ar fi putut să doarmă
așa tare era piatra,
așa ascuțită iubirea.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

La terra e a lei concorde il mare
e sopra ovunque un mare piu giocondo
per la veloce fiamma dei passeri
e la via
della riposante luna e del sonno
dei dolci corpi socchiusi alla vita
e alla morte su un campo;
e per quelle voci che scendono
sfuggendo a misteriose porte e balzano
sopra noi come uccelli folli di tornare
sopra le isole originali cantando:
qui si prepara
un giaciglio di porpora e un canto che culla
per chi non ha potuto dormire
si dura era la pietra,
si acuminato l’amore.

Cesare Pavese, “La terra e la morte”

Cesare Pavese, “La terra e la morte”

Pământ roș pământ negru,
tu vii din mare,
din verdele ars,
unde sunt cuvintele
vechi și osteneală în sânge
și mușcate-între pietre –
nu știi că porți
cuvintele și truda mării,
tu bogat ca memoria,
ca o câmpie goală,
tu aspru și blând
cuvânt, bătrân pentru sângele
adunat în ochi;
tânăr, ca rodul
ce-i amintire și anotimp –
ți se-odihnește răsufletul
sub cerul de august,
măslinele ochilor tăi
fac mai dulce marea,
și tu trăiești retrăiești
fără uimire, sigur
ca pământul, întunecat
ca pământul, cel măcinat
de anotimpuri și vise
pe care luna le știe
că sunt vechi ca
vasul cu jar
în mâinile mamei.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Terra rossa terra nera,
tu vieni dal mare,
dal verde riarso,
dove sono parole
antiche e fatica sanguigna
e gerani tra i sassi ‒
non sai quanto porti
di mare parole e fatica,
tu ricca come un ricordo,
come la brulla campagna,
tu dura e dolcissima
parola, antica per sangue
raccolto negli occhi;
giovane, come un frutto
che è ricordo e stagione ‒
il tuo fiato riposa
sotto il cielo d’agosto,
le olive del tuo sguardo
addolciscono il mare,
e tu vivi rivivi
senza stupire, certa
come la terra, buia
come la terra, frantoio
di stagioni e di sogni
che alla luna si scopre
antichissimo, come
le mani di tua madre,
la conca del braciere.

Roberto Carifi, „Dragoste de toamnă”-“Amore d’autunno”

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, copac şi în aer liber

Roberto Carifi, „Dragoste de toamnă”-“Amore d’autunno”

Exact este cuvântul
ce vine la noi de la bine,
ce apucă ca mâna destinului
și îndoaie genunchii
și pe unii altora-i încredințează.
De rămâne o umbră, iubire,
nu va fi umbra păcatului,
ci aceea ce apără de prea tarea lumină,
ce păzește privirea celor care iubesc.
Uneori, chipul tău se schimbă,
un tremur ușor iți sărută buzele:
numai binele se arată astfel,
într-un pliul mic al pielii,
în bătaia subtilă a privirii.
Ce-i rău nu roșește,
de nimic nu pălește
și nu se ascunde.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Esatta è la parola
che viene a noi dal bene,
che afferra come la mano del destino
e piega le ginocchia
e l’uno all’altra ci abbandona.
Se resta un’ombra, amore,
non sarà l’ombra del peccato
ma quella che protegge dalla luce estrema,
che custodisce lo sguardo di chi ama.
A volte il tuo viso muta,
un fragile tremore bacia le tue labbra:
soltanto il bene si mostra così,
nella minuscola piega della pelle,
nel battito sottile dello sguardo.
Il male non ha rossori,
nulla lo lascia impallidire
e si nasconde.

William Butler Yeats, ”Unde se duc cuvintele-mi – Dove vanno i miei libri – Where my books go”

William Butler Yeats, ”Unde se duc cuvintele-mi – Dove vanno i miei libri – Where my books go”

Toate cuvintele-mi spuse,
Toate cuvintele-mi scrise,
Neobosit întindă-și aripile,
Zborul lor odihnă nu aibă,
Pân’ nu vor fi să ajungă
Unde-i inima ta tristă tristă
Și să-ți cânte în noapte,
Mai presus de vuietul apelor,
Răscolite-n furtuni, de licărul stelelor.

___________________
-traducere de Catalina Franco-
–––––––––––

Tutte le parole che raccolgo,
Tutte le parole che scrivo,
Devono aprire instancabili le ali,
E non fermarsi mai nel loro volo,
Fino a giungere là dove è il tuo triste, triste cuore,
E cantare per te nella notte,
Oltre il luogo ove muoiono le acque,
Oscure di tempesta o lucenti di stelle.
________________________________

All the words that I utter,
And all the words that I write,
Must spread out their wings untiring,
And never rest in their flight,
Till they come where your sad, sad heart is,
And sing to you in the night,
Beyond where the waters are moving,
Storm-darken’d or starry bright.

Este posibil ca imaginea să conţină: brad de crăciun, copac, în aer liber şi natură

Henri Michaux, ”Spațiul dinăuntru”-”L’espace du dedans”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Henri Michaux, ”Spațiul dinăuntru”-”L’espace du dedans”

Luați-mă într-o caravelă,
Într-o caravelă veche și ușoară,
La provă sau, dacă doriți, în spumă,
Și pierdeți-mă, departe, departe.
În atelajul unei alte epoci.
În catifeaua înșelătoare-a zăpezii.
În suflarea câtorva câini la un loc.
În trupa epuizată a frunzelor moarte.
Duceți-mă departe fără a mă sparge, în sărutări,
În sânii care saltă și respiră,
Pe covoarele palmelor și pe zâmbetul lor,
Pe coridoare de oase lungi și articulații.
Duceți-mă, sau mai degrabă îngropați-mă.

-In limba romana de Catalina Franco-
–––––––––––––––––

Emportez-moi dans une caravelle,
Dans une vieille et douce caravelle,
Dans l’étrave, ou si l’on veut, dans l’écume,
Et perdez-moi, au loin, au loin.
Dans l’attelage d’un autre âge.
Dans le velours trompeur de la neige.
Dans l’haleine de quelques chiens réunis.
Dans la troupe exténuée des feuilles mortes.
Emportez-moi sans me briser, dans les baisers,
Dans les poitrines qui se soulevent et respirent,
Sur les tapis des paumes et leur sourire,
Dans les corridors des os longs et des articulations.
Emportez-moi, ou plutôt enfouissez-moi.

Adélia Prado, ”Oráculos de Maio”

Adélia Prado, ”Oráculos de Maio”

O, Doamne,
nu mă pedepsi că vorbesc
viața-mi atât de frumoasă a fost!
Suntem oameni,
verbele noastre au timpuri,
nu-s ca al Tău,
veșnic.
_________________
-traducere de Catalina Franco-
_________________

Ó Deus,
não me castigue se falo
minha vida foi tão bonita!
Somos humanos,
nossos verbos têm tempos,
não são como o Vosso,
eterno.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Cristina Campo, „Tigrul Absență”-”La Tigre Assenza”

Cristina Campo, „Tigrul Absență”-”La Tigre Assenza”

(pro patre et matre)

Vai, cum Tigrul,
Tigrul Absență,
o, prea iubiților,
a mistuit tot
din această față întoarsă
spre voi! Singură gura
pură
va roagă încă
pe voi: încă să vă rugați
pentru ca Tigrul,
Tigrul Absență
o, prea iubiților, să nu mistuie gura
și rugăciunea.

-traducere de Catalina Franco-
–––––––––––––––––
(pro patre et matre)

Ahi che la Tigre,
la Tigre Assenza,
o amati,
ha tutto divorato
di questo volto rivolto
a voi! La bocca sola
pura
prega ancora
voi: di pregare ancora
perché la Tigre,
la Tigre Assenza,
o amati,
non divori la bocca
e la preghiera.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni