Antonia Pozzi, ”Să eșuezi”-”Nàufraghi”
Naufragii pe stânci
își povestește sieși
oricine – povestea iubitei case
pierdute,
dacă pe sine se-ascultă
strigând
în plânsul pustiu
al mării –
Trist loc părăsit sufletul
de gardul viu al iubirii
se înconjură :
a muri înseamnă
să te acoperi cu spinii
ce cresc în noi.
-traducere de Catalina Franco-
–––––––––––––––-
Nàufraghi sugli scogli
ognuno narra
a sé solo – la storia di una dolce casa
perduta,
sé solo ascolta
parlare forte
sul deserto pianto
del mare –
Triste orto abbandonato l’anima
si cinge di selvagge siepi
di amori:
morire è questo
ricoprirsi di rovi
nati in noi.
