Edith Södergran, ” Ultima floare a toamnei – La dernière fleur de l’automne”
Eu sunt ultima floare a toamnei
la sânul verii am fost legănată
Cu fața spre vântul de apus am fost așezată.
Pe obrajii mei albi s-au ivit flăcări roșii.
Eu sunt ultima floare a toamnei.
Din primăvara morții, cea mai tânără sămânță,
fiindcă să mori ultima e prea ușor:
am trăit în legenda albastrului lac,
verii moarte inima i-am auzit-o deja,
doar sămânța morții în potirul meu se afla.
Eu sunt ultima floare a toamnei.
Imensitatea înstelatelor lumi ale toamnei o am văzut,
Și case în vâlvătaia incendiilor îndepărtate-am văzut,
Ah, să urmezi aceeași cale mereu e atât de ușor!
Dar eu voi închide ușile morții.
Eu sunt ultima floare a toamnei.
-traducere de Catalina Franco-
catalinafrancoblog 