Cecilia Meireles, ” Tema rozei – Motivo da rosa”
Nu te-întrista când vezi plutind petala:
asemeni cu a fi e și-a nu fi.
Și, în grădina ta, pe lângă neatinse,
și roze de cenușă spulberată vei găsi.
Chiar spinii mei își vor lăsa mireasma
în depărtări, de mine vântul va vorbi.
Și, pentru că m-oi pierde, mereu voi dăinui,
Și, veșnic răsfoită, nu voi avea sfârșit.
_______________________
-traducere de Catalina Franco-
_______________________
Não te aflijas com a pétala que voa:
também é ser, deixar de ser assim.
Rosas verá, só de cinzas franzida,
mortas, intactas pelo teu jardim.
Eu deixo aroma até nos meus espinhos
ao longe, o vento vai falando de mim.
E por perder-me é que vão me lembrando,
por desfolhar-me é que não tenho fim.
