Santo Lo Curzio, ”Mamei.. – Alla Madre..”

De la părul tău îmi vine puterea
iar, când te-ating cu vârful degetelor,
din mâna ta se desface labirintul sirenelor
din mintea ta farmecul, din păienjenișul
ochilor tăi – văl după văl infinite – cerurile
din inima ta – armonia iubirii
de la tine-s darurile care mă-înconjură
îmi împlinești mereu toate vrerile
Femeie și mamă, cochilie, perlă –
mică fiindcă te văd precum luna –
imensă însă-n lumina-i, dăruind viață ca soarele.

-traducere de Catalina Franco-
_____________________________
Dai tuoi capelli mi viene la forza
mentre ti sfioro la pelle con le punte delle dita
dal tuo canto sorge il labirinto delle sirene
dalla tua mente lo charme, la ragnatela
dai tuoi occhi gli infiniti cieli di veli dopo veli
dal tuo cuore s’espande l’armonia dell’amore
da te ecco i doni che mi cingono e che sfoglio
tu riempi i miei desideri in ogni tempo
Donna e madre, conchiglia, perla
piccola perché ti vedo come la luna
ma immensa di luce e generante come il sole.

Santo Lo Curzio, ”Sărutul .. – Il bacio..”
Singurătatea toată în jur mi-am strâns
și-am pus-o deoparte încă un timp
voiam să te văd între oazele mării
și-acel amurg ce nu va mai fi nicicând
cunoașterea scurtă ne-a fost cum fu și vara aceea
când soarele uneori nu simte deloc nevoia
fața-i, acoperită deja, să-și arate.
August se împlini și scurt și intens
iar în septembrie vântul departe te-a dus.
De la tine păstrez sclipiri de cuvinte albastre
însă acel sărut fu atât de intens de deplin
atât de capricios, de neașteptat, de singur
atât de îndrăzneț, de adânc, de fierbinte
încât și astăzi gura îmi arde.
_______________________________
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________

Raccolsi intorno tutta la mia solitudine
e la misi da parte per un’altra stagione
cos’io volli incontrarti tra l’oasi di mare
e quel tramonto che non si ripetera piu’
conoscerci fu breve come quell’estate
quando a volte il sole non trova voglia
di mostrarsi che gia gli si copre il viso.

Breve e intenso il compiersi d’Agosto
e gia a settembre il vento ti porto via.
Di te ho quindi lampi di parole azzurre
ma quel bacio fu cosi intenso e pieno
cosi capriccioso, solo ed improvviso
cosi impertinente, profondo e lascivo
che ancor tutt’oggi mi infuoca la gola.

Santo Lo Curzio, ”Inge-May”
Vrei pentru tine să scriu, da, o știu
dar scrii când inspirația vine,
când valul ne frânge visul,
când frunzele au fior de zăpadă,
când plouă peste măslini din câmpie până la mare
când tu surâzi așa cum o faci acum.
……………………………………………………………….
Da, acum pentru tine scriu, doar pentru tine
o fac cu mintea și cu memoria ce fiece pas îți  păstrează
iată te chem acum cu numele unei iubiri de demult, Ingemay
iar tu te întorci ca și cum, înainte de a pleca, ai face ultima poză
în scara arabă normandă din Caltagirone, în grădinile Naxos,
tu ai cea mai senină privire din lume,
albastrul lacurilor din Finlanda
Nu am văzut nicicând atâta splendoare pe malul mării, pe crestele valurilor
Goală, așa cum ești, alergi unduitoare de-a lungul țărmului
și te urmăresc
dar nu te ajung niciodată – ești visul pierdut în zare.
Vrei să scriu pentru tine de tine,
dar ar trebui ca muza poeziei s-apară, să mă învăluie
mintea să-mi farmece, să-mi piară mintea, sufletul meu să zboare
o, Lighea mea dulce, strălucitoare
pe stânca care o insulă în prăpastie-mi pare.
_______________________
-traducere de Catalina Franco-
_______________________
Vuoi che scriva per te e si, lo so
ma si scrive quando viene l’ispirazione,
quando l’onda frange il nostro sogno,
quando le foglie hanno brividi di neve,
quando piove sugli ulivi nella piana fino al mare
o quando tu sorridi cosi come stai facendo.

………………………………………………………
Si, ora sto scrivendo per te, solo per te
ma lo faccio con la mente e la memoria che conserva ogni tuo passo
ecco ora ti chiamo col nome d’un amore di tanto tempo fa, Ingemay
e tu ti volti, come se stessi facendoti l’ultima posa prima di partire
nella scalinata arabo normanna di Caltagirone, nei giardini di Naxos,
hai lo sguardo piu limpido del mondo, l’azzurro di laghi di Finlandia
mai ho visto tanto splendore in riva al mare e sulle creste delle onde
Nuda, cosi come sei, corri lungo la riva zigzagando ed io ti rincorro
ma non ti raggiungo mai perche sei il sogno che si perde nell’orizzonte.
Vuoi che scriva di te, per te
ma per farlo occorre che la musa della poesia mi prenda, m’avvolga
e necessario che la mente s’incanti, perda la ragione e il cuore corra a perdifiato
oh mia dolce Lighea che ora ti posi e splendi sullo scoglio che e quasi un’isola nel golfo.