Vântul sculptează piatra,
piatra e cupă de apă,
apa scapă și este vânt.
Piatră, vânt, apă.

Vântu-n vârtejul lui cântă,
apa curge și murmură,
de neclintit tace piatra.
Vânt, apă, piatră.

Unul e altul și nu e nimeni:
printre-ale lor nume goale
se risipesc și se împrăștie
apă, piatră, vânt.
__________________
-traducere de Catalina Franco-
__________________
A Roger Caillois

Viento, agua, piedra

A Roger Caillois
El agua horada la piedra,
el viento dispersa el agua,
la piedra detiene al viento.
Agua, viento, piedra.

El viento esculpe la piedra,
la piedra es copa del agua,
el agua escapa y es viento.
Piedra, viento, agua.

El viento en sus giros canta,
el agua al andar murmura,
la piedra inmóvil se calla.
Viento, agua, piedra.

Uno es otro y es ninguno:
entre sus nombres vacíos
pasan y se desvanecen
agua, piedra, viento.

Cruci se-întrevăd pe un deal obosit;
În rugina pădurii se pierde o turmă.
Rătăcește un nor peste oglinda iazului;
Cu mișcări potolite se-odihnește țăranul.
Ușor atinge aripa albastră a serii
Un acoperiș de paie uscate, pământul negru.

Se cuibăresc curând stele pe frunți obosite;
O pace umilă umple înfrigurate odăile
Iar îngeri pășesc blând peste ochii senini
Ai îndrăgostiților suferința îndulcindu-le.
Păpurișul foșnește; simte spaima în oase,
Când negru picură roua din sălcii goale.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Der dunkle Herbst kehrt ein voll Frucht und Fülle,
Vergilbter Glanz von schönen Sommertagen.
Ein reines Blau tritt aus verfallener Hülle;
Der Flug der Vögel tönt von alten Sagen.
Gekeltert ist der Wein, die milde Stille
Erfüllt von leiser Antwort dunkler Fragen.

Und hier und dort ein Kreuz auf ödem Hügel ;
Im roten Wald verliert sich eine Herde.
Die Wolke wandert übern Weiherspiegel ;
Es ruht des Landmanns ruhige Geberde.
Sehr leise rührt des Abends blauer Flügel
Ein Dach von dürrem Stroh, die schwarze Erde.

Bald nisten Sterne in des Müden Brauen ;
In kühle Stuben kehrt ein still Bescheiden
Und Engel treten leise aus den blauen
Augen der Liebenden, die sanfter leiden.
Es rauscht das Rohr ; anfällt ein knöchern Grauen,
Wenn schwarz der Tau tropft von den kahlen Weiden.

___________________
Caraș Ionuț – art

Solitarului, pasu-i de aur

Îl duce pierind sub măslin.

Flutură noaptea din aripa-i beată.

Prea blând smerenia sângeră,

Rouă picură încet din spinu-înflorit.

Cu brațe luminoase îndurarea

o inimă înfrântă împresură.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Dunkler Odem im grünen Gezweig.

Blaue Blümchen umschweben das Antlitz

Des Einsamen, den goldnen Schritt

Ersterbend unter dem Ölbaum.

Aufflattert mit trunknem Flügel die Nacht.

So leise blutet Demut,

Tau, der langsam tropft vom blühenden Dorn.

Strahlender Arme Erbarmen

Umfängt ein brechendes Herz.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Espenbaum, dein Laub blickt weiß ins Dunkel.
Meiner Mutter Haar ward nimmer weiß.

Löwenzahn, so grün ist die Ukraine.
Meine blonde Mutter kam nicht heim.

Regenwolke, säumst du an den Brunnen?
Meine leise Mutter weint für alle.

Runder Stern, du schlingst die goldne Schleife.
Meiner Mutter Herz ward wund von Blei.

Eichne Tür, wer hob dich aus den Angeln?
Meine sanfte Mutter kann nicht kommen.
––––––
Isaac Levitan

The Auctioneer of Parting
His „Going, going, gone”
Shouts even from the Crucifix,
And brings his Hammer down—
He only sells the Wilderness,
The prices of Despair
Range from a single human Geart
To Two —not any more—

As imperceptibly as Grief
The Summer lapsed away—
Too imperceptible at last
To seem like Perfidy—
A Quiestness distilled
As Twilight long begun,
Or Nature spending with herself
Sequestered Afternoon—
The Dusk drew earlier in—
The Morning foreign shone—
A courteous, yet harrowing Grace,
As Guest, that would be gone—
And thus, without a Wing
Or service of a Keel
Our Summer made her light escape
Into the Beautiful.

Mă trezii, îmi certai naiv degetele
Piatra nu mai era.
Acum, a-mi aminti ametistul
E tot ce am.

______________________
-traducere de Catalina Franco-
______________________
I held a Jewel in my fingers—
And went to sleep—
The day was warm, and winds were prosy—
I said ”Twill keep’—

I woke—and chid my honest fingers,
The Gem was gone—
And now, an Amethyst remembrance
Is all I own—