Rainer Maria Rilke,”Amintire”-”Erinnerung”
Iar tu aștepți, tot aștepți Unicul,
viața să ți-o sporească la nesfârșit;
preaputernicul, negânditul,
trezirea pietrelor,
adâncimile, întoarse în tine.
În rafturi, în tonuri crepusculare,
tomuri în aur și brun;
Tu gândești la țări prin care-ai trecut,
la imagini, la veșmântul femeilor
pe care iar le-ai pierdut.
Și apoi știi dintr-odată: asta a fost.
Te ridici, și-n fața ta stau,
din anii care-au trecut,
teamă, contur, rugăciune.
-Traducere de Catalina Franco-
–––––––––––––––-
Und du wartest, erwartest das Eine,
das dein Leben unendlich vermehrt;
das Mächtige, Ungemeine,
das Erwachen der Steine,
Tiefen, dir zugekehrt.
Es dämmern im Bücherständer
die Bände in Gold und Braun;
und du denkst an durchfahrene Länder,
an Bilder, an die Gewänder
wiederverlorener Fraun.
Und da weißt du auf einmal: das war es.
Du erhebst dich, und vor dir steht
eines vergangenen Jahres
Angst und Gestalt und Gebet.
catalinafrancoblog 