Pierre Reverdy

Pierre Reverdy

 

Ochi neștiuți
Așteptând
Pe scaunul unde stau
Noaptea
Cerul coboară
Toți cei la care gândesc
Aș vrea să fiu în ziua dintâi
A copilăriei
Să revin
Să plec de-altă parte
Să încep din nou
Ploaia coboară
Plânge fereastra
Singuri rămânem
Orele mor
Violent ia vântul tot
Ochii-și vorbesc
Făr’ a se ști
Și este cineva pe care l-am văzut
Doar o singură dată în viața-i

 

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Les yeux inconnus

En attendant

Sur la chaise ou je suis assis

La nuit

Le ciel descend

Tous ceux a qui je pense

Je voudrais etre au premier jour

De mon enfance

Et revenir

M’en aller de l’autre coté

Pour repartir

La pluie tombe

La vitre pleure

On reste seul

Les heures meurent

Le vent violent emporte tout

Les yeux se parlent

Sans se connaître

Et c’est quelqu’un qu’on n’aura jamais vu

Qu’une seule fois dans sa vie

Pierre Reverdy

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Percy Bysshe Shelley, ”Schimbarea”-”Mutability”

Percy Bysshe Shelley, ”Schimbarea”-”Mutability”

Suntem ca repezii nori ce-învăluie luna;
Cum se răsfrâng, și sclipesc, și tremură, și cum
Strălucitori străpung întunericul! – dar ce curând
În noapte dispar pierduți pentru totdeauna:

Suntem lire uitate, cu discordante corzi
În bătaia vântului fiecare vibrează altcum,
În trupul fragil niciun acord nu-i la fel cu altul
O trăire ori melodie nu se-aseamănă alteia.

Un vis ne otrăvește odihna somnului;
Un gând rătăcind ziua ne otrăvește strădania;
Simțim, trudim sau gândim, râdem sau plângem;
Îmbrățișăm durerea ori aruncăm la o parte grija,

Totuna-i! – Căci, fie ea bucurie, fie tristețe,
Pe toți ne-așteaptă, cărarea-i aceeași:
Nu va mai fi ca mâine ce fosta-a ieri;
Veșnică-n lume e numai schimbarea.

-traducere de Catalina Franco-
___________________________

Wir sind wie Wolken, die den Mond verhüllen;
Wie ruhlos treiben sie, und funkeln, schwimmen,
Streifend die Dunkelheit mit Glanz! Doch füllen
Sie bald mit Nacht sich, fliehen ganz von hinnen.

Oder vergessnen Leiern gleich, mit schrillen Saiten,
Die anderm Winde andre Antwort bringen;
Dem Rahmen, brüchig, kann das Wehn des zweiten
Die Töne nicht des ersten leihn zum Singen.

Wir ruhn. Ein Traum kann Schlaf zunichte machen;
Stehn auf. – Ein schweifend Denken trübt den Tag;
Wir urteiln, fühlen, fassen, weinen, lachen;
Verfalln in Gram, verjagen rasch die Plag:

Es ist ganz gleich! – Spürst Glück du oder Sorgen,
Ein Pfad zur Flucht steht ihnen immer offen:
Des Menschen Gestern niemals wird sein Morgen;
Stets darf er nur den Unbestand erhoffen.

– übertragen von Roland Erb-

_________________________

We are as clouds that veil the midnight moon;
How restlessly they speed, and gleam, and quiver,
Streaking the darkness radiantly! – yet soon
Night closes round, and they are lost for ever:

Or like forgotten lyres, whose dissonant strings
Give various response to each varying blast,
To whose frail frame no second motion brings
One mood or modulation like the last.

We rest. – A dream has power to poison sleep;
We rise. – One wandering thought pollutes the day;
We feel, conceive or reason, laugh or weep;
Embrace fond woe, or cast our cares away:

It is the same! – For, be it joy or sorrow,
The path of its departure still is free:
Man’s yesterday may ne’er be like his morrow;
Nought may endure but Mutability.

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, plantă, noapte, în aer liber şi apă

Rainer Maria Rilke,”Amintire”-”Erinnerung”

Rainer Maria Rilke,”Amintire”-”Erinnerung”

Iar tu aștepți, tot aștepți Unicul,
viața să ți-o sporească la nesfârșit;
preaputernicul, negânditul,
trezirea pietrelor,
adâncimile, întoarse în tine.
În rafturi, în tonuri crepusculare,
tomuri în aur și brun;
Tu gândești la țări prin care-ai trecut,
la imagini, la veșmântul femeilor
pe care iar le-ai pierdut.

Și apoi știi dintr-odată: asta a fost.
Te ridici, și-n fața ta stau,
din anii care-au trecut,
teamă, contur, rugăciune.

-Traducere de Catalina Franco-
–––––––––––––––-
Und du wartest, erwartest das Eine,
das dein Leben unendlich vermehrt;
das Mächtige, Ungemeine,
das Erwachen der Steine,
Tiefen, dir zugekehrt.
Es dämmern im Bücherständer
die Bände in Gold und Braun;
und du denkst an durchfahrene Länder,
an Bilder, an die Gewänder
wiederverlorener Fraun.

Und da weißt du auf einmal: das war es.
Du erhebst dich, und vor dir steht
eines vergangenen Jahres
Angst und Gestalt und Gebet.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Mark Strand, ”Summerside”

Mark Strand, ”Summerside”

Mă gândesc la viețile nevinovate
Ale oamenilor în romane, știu că vor muri
Dar nu și că romanul se va sfârși. Cât de diferite-s
De noi. Aici, se holbează luna la noi,
Printre noriii împrăștiați, la orașul adormit,
Vântul poartă în vârtej căzutele frunze,
Și cineva – anume eu – adâncit în fotoliu,
Frunzărind pagini lipsă, știe că nu-i prea mult timp
Pentru bărbatul și femeia din odaia închiriată,
Pentru lumina roșie de deasupra ușii, pentru irisul
Aruncând umbra peste perete; nu prea mult timp
Pentru soldații stând sub copaci pe malul
Râului, pentru cei răniți ce vor fi duși în
Orașele din spatele frontului unde-or rămâne;
Războiul care a furat ani de zile se va încheia,
Și tot așa va fi și cu altele, în afara unei prezențe
Greu de descris, o urmă, ca mireasma ierbii
După o noapte de ploaie ori ce-a mai rămas dintr-o voce
Numai așa putem rosti cuvântul nu cu deznădejde;
De va veni sfârșitul, va trece și el.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

I think of the innocent lives
Of people in novels who know they’ll die
But not that the novel will end. How different they are
From us. Here, the moon stares dumbly down,
Through scattered clouds, onto the sleeping town,
And the wind rounds up the fallen leaves,
And somebody – namely me – deep in his chair,
Riffles the pages left, knowing there’s not
Much time for the man and woman in the rented room,
For the red light over the door, for the iris
Tossing its shadow against the wall; not much time
For the soldiers under the trees that line
The river, for the wounded being hauled away
To the cities of the interior where they will stay;
The war that raged for years will come to a close,
And so will everything else, except for a presence
Hard to define, a trace, like the scent of grass
After a night of rain or the remains of a voice
That lets us know without spelling it out
Not to despair; if the end is come, it too will pass.

Este posibil ca imaginea să conţină: Тамара Янченко, floare, plantă, natură şi în aer liber