Vântul sculptează piatra,
piatra e cupă de apă,
apa scapă și este vânt.
Piatră, vânt, apă.

Vântu-n vârtejul lui cântă,
apa curge și murmură,
de neclintit tace piatra.
Vânt, apă, piatră.

Unul e altul și nu e nimeni:
printre-ale lor nume goale
se risipesc și se împrăștie
apă, piatră, vânt.
__________________
-traducere de Catalina Franco-
__________________
A Roger Caillois

Viento, agua, piedra

A Roger Caillois
El agua horada la piedra,
el viento dispersa el agua,
la piedra detiene al viento.
Agua, viento, piedra.

El viento esculpe la piedra,
la piedra es copa del agua,
el agua escapa y es viento.
Piedra, viento, agua.

El viento en sus giros canta,
el agua al andar murmura,
la piedra inmóvil se calla.
Viento, agua, piedra.

Uno es otro y es ninguno:
entre sus nombres vacíos
pasan y se desvanecen
agua, piedra, viento.