Zi: 3 septembrie 2019

Alain Bosquet, ”Muzică – Musique”

Alain Bosquet, ”Muzică – Musique”

Mi-ar fi plăcut din când în când să fiu un cânt,
și, fără trupul meu, să plec cu vântul
peste pierdute râuri, cu vulturii rebeli,
cu turmele de arbori bezmetici cătunele păscând.

Mi-ar fi plăcut din când în când să fiu un murmur,
a cremenii îndelungă tăcere să o curm
și s-o oblig în fine ca să-mi explice cum
nefericit-arată ca steaua care cade.

Din când în când mi-ar fi plăcut să fiu suspin
al roșiilor gâze ce mărul îl distrug,
și sapodilla și harbuzul prea credul să fiu.

Mi-ar fi plăcut din când în când să fiu refren
ce fără de motiv ori truc pervers unește
durerea de-a trăi cu dărnicia vieții.

_____________________
-traducere de Catalina Franco
______________________
J’aurais voulu de temps en temps être musique,
et, privé de mon corps, partir avec le vent
sur les fleuves perdus, les vautours en révolte,
les troupeaux d’arbres fous qui broutent les hameaux.

De temps en temps j’aurais voulu être un murmure
interrompant le long silence du silex
et le forçant enfin de m’expliquer pourquoi
il a l’air malheureux comme un astre qui tombe.

De temps en temps j’aurais voulu être un soupir
chez les insectes roux qui détruisent la pomme,
la sapotille et la pastèque trop crédule.

J’aurais voulu de temps en temps être un refrain
qui unit sans raison ni astuce perverse
le désespoir de vivre aux douceurs de la vie.

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, floare, în aer liber, natură şi mâncare

Alain Bosquet, ”Mâine fără mine – Demain sans moi”

Alain Bosquet, ”Mâine fără mine – Demain sans moi”

O petală de roză
ce din valsu-i se oprește.
Un gândăcel fericit ca o tăcere.
Un silex ce strânge-un suspin vagabond.
Și o fântână cu-ale ei muzici trei.
Un fruct dormitând în parfumu-i ușor.
Un azur fără rost coborât pe pocrișuri,
Poate că spre-a primi careva mângâieri.
O amintire
prefăcută-n poveste.
Un mic pârâiaș întors la izvoru-i,
ca semn de respect.
Un cuvânt pierdut ce-și găsește un loc
într-un grai primitor.
Și nimeni, nimeni să-mi spună
că mi-e viața prea scurtă,
că mi-e moartea prea lungă.
_____________________________
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
Un pétale de rose
qui valse, qui s’arrête.
Un scarabée heureux comme un silence.
Un silex qui recueille un soupir vagabond.
Une fontaine avec ses trois musiques.
Un fruit qui dort dans son parfum léger.
Un azur descendu sans raison sur les toits,
Pour recevoir qui sait quelles caresses.
Une mémoire
transformée par la fable.
Un ruisseau retournant à sa source,
en signe de respect.
Un mot perdu qui se trouve une place
dans une langue hospitalière.
Et personne, personne pour me dire
que ma vie est trop courte,
que ma mort est trop longue.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, ochelari de vedere şi cadru apropiat

Alain Bosquet, ”Poem pentru un copil de departe – Poème pour un enfant lointain”

Alain Bosquet, ”Poem pentru un copil de departe – Poème pour un enfant lointain”

Te poți juca de-a piatra
Numai nu te clinti,
prea mult timp, prea mult timp.

Te poți juca de-a rândunelele:
Numai desfă-ți brațele
și înalță-te foarte sus, foarte sus.

Te poți juca de-a steaua:
numai închide-ți ochii,
și apoi redeschide-ți-i,
de multe, multe ori.

Te poți juca de-a râul:
numai să plângi cu lacrimi,
nu tare, nu chiar tare.

Te poți juca de-a pomul:
numai să porți niște flori
mirosind bine, mirosind frumos.
_____________________________
-traducere de Catalina Franco-
_____________________________

Tu peux jouer au caillou :
il suffit de ne pas bouger,
très longtemps, très longtemps.

Tu peux jouer à l’hirondelle :
il suffit d’ouvrir les bras
et de sauter très haut, très haut.

Tu peux jouer à l’étoile :
il suffit de fermer l’œil,
puis de le rouvrir,
beaucoup de fois, beaucoup de fois.

Tu peux jouer à la rivière :
il suffit de pleurer,
pas très fort, pas très fort.

Tu peux jouer à l’arbre :
il suffit de porter quelques fleurs
qui sentent bon, qui sentent bon.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, floare şi plantă