Nu, nimic nu vine târziu, căci toate cele
își au vremea lor, precum grâul și trandafirii;
doar că, osebit de spic și de floare,
dragostea poate să vină oricând.
Nu, Iubirea nu-întârzie. Inima ta și a mea
Ele în secret știu că nu există iubire târzie.
Dragostea, în orice clipă, când bate la ușă,
dinăuntru-o atinge, caci era deschisă.
Și, fie dragostea curajoasă, fie ea lașă,
totuși, oricum ar fi, nicicând nu întârzie.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

No, nada llega tarde, porque todas las cosas
tienen su tiempo justo, como el trigo y las rosas;
sólo que, a diferencia de la espiga y la flor,
cualquier tiempo es el tiempo de que llegue el amor.
No, Amor no llega tarde. Tu corazón y el mío
saben secretamente que no hay amor tardío.
Amor, a cualquier hora, cuando toca a una puerta,
la toca desde adentro, porque ya estaba abierta.
Y hay un amor valiente y hay un amor cobarde,
pero, de cualquier modo, ninguno llega tarde.

Iar, dincolo de orice mituri și măști,
sufletul, ce rămâne singur.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Alta en la tarde, altiva y alabada,
cruza el casto jardín y está en la exacta
luz del instante irreversible y puro
que nos da este jardín y la alta imagen
silenciosa. La veo aquí y ahora,
pero también la veo en un antiguo
crepúsculo de Ur de los Caldeos
o descendiendo por las lentas gradas
de un templo, que es innumerable polvo
del planeta y que fue piedra y soberbia,
o descifrando el mágico alfabeto
de las estrellas de otras latitudes
o aspirando una rosa en Inglaterra.
Está donde haya música, en el leve
azul, en el hexámetro del griego,
en nuestras soledades que la buscan,
en el espejo de agua de la fuente,
en el mármol del tiempo, en una espada,
en la serenidad de una terraza
que divisa ponientes y jardines.

Y detrás de los mitos y las máscaras,
el alma, que está sola.

Și-încet-încet mi-oi găsi pacea, acolo pacea cade încet,
Din rouă, la răsărit, și din cântec de greier;
Miezul nopții e strălucire, dogoare – amiaza de purpur,
Iar din aripi spre seară fâlfâie câneparii.

O să mă ridic, o să plec acum, când – mereu – noapte și zi
Apa lacului blând susurând către ma o aud;
Pe când aștept pe șosea ori pe-un trotuar cenușiu,
In miezul străfundului inimii o aud.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made:
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honeybee,
And live alone in the bee-loud glade.

And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the wheels of the morning to where the cricket sings;
There midnight’s all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet’s wings.

I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavement grey,
I hear it in the deep heart’s core.

E vara în miezu-i: mari, puternice-s frunzele:
În spate – un ochi de stea,
Sub mătasea mâinii o mare ne spune
Că timpul nu e niciunde.

Ne ridicăm; nu măsoară frunzele vara.
Nu mai e nevoie de ceas acum
Spun că avem doar ce ne-amintim:
Tumultul clipelor din mintea noastră

Indiferente la legea mulțimii
Ca un rege nefericit și regina lui;
Și liniștit își așează coroanele arborii
În heleșteu.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________
We sit late, watching the dark slowly unfold:
No clock counts this.
When kisses are repeated and the arms hold
There is no telling where time is.

It is midsummer: the leaves hang big and still:
Behind the eye a star,
Under the silk of the wrist a sea, tell
Time is nowhere.

We stand; leaves have not timed the summer.
No clock now needs
Tell we have only what we remember:
Minutes uproaring with our heads

Like an unfortunate King’s and his Queen’s
When the senseless mob rules;
And quietly the trees casting their crowns
Into the pools.

Unde m-ai dus, Mamă oarbă, o, viața mea?
În ce iad de amintire, unde iarba gândește,
Unde oceanul vremii marginea-și dibuie?
Tăcere.

Cheamă-mă, ecou al prăpastiei! Demență,
Înmoaie-ți florile galbene-n apa ce beau,
Doar s-or desprinde de mine trecutele zile!
Tăcere.

Tu, care m-ai creat, tu, care m-ai lovit,
Tu, spre care, din prăpastia inimii, se înalță aloiul,
Tată! La picioarele tale zdrobite pacea găsi-voi ?
Tăcere.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

Je me suis réveillé sous l’azur de l’absence
Dans l’immense midi de la mélancolie.
L’ortie des murs croulants boit le soleil des morts.
Silence.

Où m’avez-vous conduit, Mère aveugle, ô ma vie?
Dans quel enfer du souvenir où l’herbe pense,
Où l’océan des temps cherche à tâtons ses bords?
Silence.

Écho du précipice, appelle-moi! Démence,
Trempe tes jaunes fleurs dans la source où je bois,
Mais que les jours passés se détachent de moi!
Silence.

Vous qui m’avez créé, vous qui m’avez frappé,
Vous vers qui l’aloès, coeur des gouffres, s’élance,
Père! à vos pieds meurtris trouverai-je la paix?
Silence.

Sunt lucruri ce dăinuie –
Dor – Veșnicie – Deal –
Nu contează nici ele.

Altele rămân, se înalță.
Pot tâlcui oare eu Înaltul?
Adâncă rămâne Taina!

-traducere de Catalina Franco-
______________________________

Vi son cose che volano –
uccelli, ore, calabroni:
non è per queste l’elegia.

Vi son cose che restano –
il dolore ed i monti e l’eterno.
Nemmeno queste a me si addicono.

Altre sostano e sorgono.
Posso spiegare i cieli?
Com’è immoto l’enigma!

________

Some things that fly there be –
Birds – Hours – the Bumblebee –
Of these no Elegy.

Some things that stay there be –
Grief – Hills – Eternity –
Nor this behooveth me.

There are that resting, rise.
Can I expound the skies?
How still the Riddle lies!

-traducere deCatalina Franco-
____________________________

È tutto ciò che ho da offrire oggi –
Questo, e il mio cuore accanto –
Questo, e il mio cuore, e tutti i campi –
E tutti gli ampi prati –
Accertati di contare – dovessi dimenticare –
Qualcuno la somma potrà dire –
Questo, e il mio cuore, e tutte le Api
Che nel Trifoglio dimorano.
___________________________

It’s all I have to bring today—
This, and my heart beside—
This, and my heart, and all the fields—
And all the meadows wide—
Be sure you count—should I forget
Some one the sum could tell—
This, and my heart, and all the Bees
Which in the Clover dwell.