Și-am văzut-o pe Doamna mea la soare,
Păru-i era răsfirat, un snop de aripi,
Și roșu lumina soarele, în spatele-a toate.

Și am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase safire mari de-a lungul peretelui,
Ușoară, împodobită pân’ la genunchi,
Toată rochia ei țesută era din aur palid.

Sunt acolo multe-încăperi și toate de aur,
Pe ziduri groase covoare, cu emailuri
Bătute-n metal; iar prin broderia urzită-
În borduri de piatră vine lumina aurorală.

Aici vin din marea mea dragoste pentru ea,
Iată, adorarea mea
Mă înseninează, iar în ea sunt puteri
Care, înflăcărate de ardoarea din sufletul ei,
Dărâmă cei patru pereți ai nesfârșitelor vremi.

-traducere de Catalina Franco-
________________________

Tis Evanoe’s,
A house not made with hands,
But out somewhere beyond the worldly ways
Her gold is spread, above, around, inwoven;
Strange ways and walls are fashioned out of it.

And I have seen my Lady in the sun,
Her hair was spread about, a sheaf of wings,
And red the sunlight was, behind it all.

And I have seen her there within her house,
With six great sapphires hung along the wall,
Low, panel-shaped, a-level with her knees,
All her robe was woven of pale gold.

There are there many rooms and all of gold,
Of woven walls deep patterned, of email,
Of beaten work; and through the claret stone,
Set to some weaving, comes the aureate light.

Here am I come perforce my love of her,
Behold mine adoration
Maketh me clear, and there are powers in this
Which, played on by the virtues of her soul,
Break down the four-square walls of standing time.