Hölderlin,”Trezire”-”Ervachen”

Un vis blând îmi încinge creierul,
Un copil râde cu capu-în nisip.
O mână se-afundă în fruntea mea,
Ce țară-i asta?

 

Paul Celan, „A – Nimănui roză”-„Die Niemandsrose”
Pământul era în ei și
ei săpau.
Săpau și săpau, așa se ducea
ziua lor, noaptea lor. Și nu-l lăudau pe Dumnezeu,
care, așa auziseră ei, voia toate aceste,
care, așa auziseră ei, știa toate aceste.
Săpau și nimic nu mai auzeau;
nu deveneau înțelepți, nu inventau nici un cântec,
la nici o limbă nu se gândeau.
Săpau.
Veni o liniște, veni și o furtună,
mările veniră toate.
Sap eu, sapi tu și sapă și viermele,
și cel care acolo jos cânta spune: ei sapă.
O, un, o, niciun, o, nimeni, o, tu:
Asta unde ducea, când nicăieri nu ducea?
O, tu sapi și eu sap, și pân-la tine mă îngrop ,
iar pe deget învie inelul.
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Es war erde in ihnen, und
sie gruben.
Sie gruben und gruben, so ging
ihr Tag dahin, ihre Nacht. Und sie lobten nicht Gott,
der, so hörten sie, alles dies wollte,
der, so hörten sie, alles dies wusste.
Sie gruben und hörten nichts mehr ;
sie wurden nicht weise, erfanden kein Lied,
erdachten sich keinerlei Sprache.
Sie gruben.
Es kam eine Stille, es kam auch ein Sturm,
es kamen die Meere alle.
Ich grabe, du gräbst, und es gräbt auch der Wurm,
und das Singende dort sagt : sie graben.
O einer, o keiner, o niemand, o du :
Wohin ging’s, da’s nirgendhin ging ?
O du gräbst und ich grab, und ich grab mich dir zu,
und am Finger erwacht uns der Ring.