Dino Campana, ”Himera”-” Chimera”
Nu știu dacă între stânci
Chipul tău pal imi apare ori e un surâs
Al depărtărilor nalte
Erai fruntea strălucitoare
A statuetei de fildeș
Ori sora Giocondei mai tânără:
Ori mitica paloare
A primăverilor stinse
Regină o, copilă Regină:
Pentru poemul tău neștiut
De voluptate-n durere
O melodie de pală fecioară,
Desenata de linia rubinie
În floarea buzelor blânde,
Regină a melodiei:
Pentru candoarea capului tău
Înclinat, eu poet al nopții
Vegheam stelele vii pe cereștile mări,
Eu pentru misterul tău dulce
Eu, pentru făptura ta de tăcere.
Neștiind dacă flacăra pală
Era părului strălucitor
Răsfrângere de lumină,
Nu știu dacă abur dulce era,
Dulce peste durerea mea,
Surâs de făptură în noapte:
Privesc la albele stânci izvoare mute de vânturi
Și la firmamente-n a lor nemișcare
Și la râuri adânci ce se duc și plâng
Și la umbrele muncii omului aplecate pe dealul rece
Și la umbrele clare alergând pe îndepărtatele ceruri
Și totuși încă te chem te chem Himeră
-traducere de Catalina Franco-
_________________________
Non so se tra rocce il tuo pallido
Viso m’apparve, o sorriso
Di lontananze ignote
Fosti, la china eburnea
Fronte fulgente o giovine
Suora de la Gioconda:
O delle primavere
Spente, per i tuoi mitici pallori
O Regina o Regina adolescente:
Ma per il tuo ignoto poema
Di voluttà e di dolore
Musica fanciulla esangue,
Segnato di linea di sangue
Nel cerchio delle labbra sinuose,
Regina de la melodia:
Ma per il vergine capo
Reclino, io poeta notturno
Vegliai le stelle vivide nei pelaghi del cielo,
Io per il tuo dolce mistero
Io per il tuo divenir taciturno.
Non so se la fiamma pallida
Fu dei capelli il vivente
Segno del suo pallore,
Non so se fu un dolce vapore,
Dolce sul mio dolore,
Sorriso di un volto notturno:
Guardo le bianche rocce le mute fonti dei venti
E l’immobilità dei firmamenti
E i gonfii rivi che vanno piangenti
E l’ombre del lavoro umano curve là sui poggi algenti
E ancora per teneri cieli lontane chiare ombre correnti
E ancora ti chiamo ti chiamo Chimera
catalinafrancoblog 