Tremurătoare, brațele o să înalți,
precum atunci când te-ai dus
și o să spui: aici sunt, Doamne.

Și doar când mă va fi iertat,

vei vrea a mă privi.

Și-ți vei aminti c-atâta m-ai așteptat,
în ochi vei avea un suspin grăbit.

-traducere de Catalina Franco-
_________________________

E il cuore quando d’un ultimo battito
avrà fatto cadere il muro d’ombra
per condurmi, Madre, sino al Signore,
come una volta mi darai la mano.

In ginocchio, decisa,
Sarai una statua davanti all’eterno,
come già ti vedeva
quando eri ancora in vita.

Alzerai tremante le vecchie braccia,
come quando spirasti
dicendo: Mio Dio, eccomi.

E solo quando m’avrà perdonato,
ti verrà desiderio di guardarmi.

Ricorderai d’avermi atteso tanto,
e avrai negli occhi un rapido sospiro.