Mark Strand, “2002”- “2002”
Eu nu mă gândesc la Moarte, dar Moartea se gândește la mine.
Se-așează comod în scaun, își freacă mâinile, își mângăie
Barba și spune: „Mă gândesc la Strand, mă gândesc
Mă voi întoarce în câteva zile, legănându-mi coasa
Sau privind în lună clepsidra, iar Strand o s-apară
În jachetă și cu cravată și împreună pe bulevardele
Copacilor goi ne-om plimba prin orașul sufletelor. Și atunci,
Ajunși în Great Piazza cu vilele sale de marmură, mulțimea
Așteptându-ne acolo ne-o întâmpina în delir cu strigăte,
Și lacrimile lor tari și reci, ca și cum de sticlă ar fi,
Îndelung reținute, vor cădea, zăngănind peste pietrele de dedesubt.
O, de-ar fi curând. Să fie curând.”
-traducere de Catalina Franco-
___________________________
I am not thinking of Death, but Death is thinking of me.
He leans back in his chair, rubs his hands, strokes
His beard and says, ”I’m thinking of Strand, I’m thinking
That one of these days I’ll be out back, swinging my scythe
Or holding my hourglass up to the moon, and Strand will appear
In a jacket and tie, and together under the boulevards’
Leafless trees we’ll stroll into the city of souls. And when
We get to the Great Piazza with its marble mansions, the crowd
That had been waiting there will welcome us with delirious cries,
And their tears, turned hard and cold as glass from having been
Held back so long, will fall, and clatter on the stones below.
O let it be soon. Let it be soon.”
catalinafrancoblog 