Sara Teasdale,”Change”-”Cambiamento”

Remember me as I was then;

Turn from me now, but always see

The laughing shadowy girl who stood

At midnight by the flowering tree,

With eyes that love had made as bright

As the trembling stars of the summer night.

Turn from me now, but always hear

The muted laughter in the dew

Of that one year of youth we had,

The only youth we ever knew —

Turn from me now, or you will see

What other years have done to me.

––––––

Ricordami dunque com’ero;

Voltati da me ora, ma sempre vedi

La ragazza sorridente e ombrosa che stava

A mezzanotte presso l’albero in fiore,

con gli occhi che l’amore aveva reso luminosi

come le stelle tremanti della notte estiva.

Voltati da me ora, ma sempre ascolta

La tenue risata nella rugiada

Di quell’anno di giovinezza che avemmo,

l’unica giovinezza da noi mai conosciuta –

Voltati da me ora, o vedrai

Ciò che gli altri anni m’ hanno fatto

jules-joseph-lefebvre-mignon-i

Traduzione di Federica Galetto-

Wisława Szymborska, „Oricum”-”Ogni caso”-”Wszelki wypadek”

 

Se putea întâmpla.
Trebuia să se-întâmple.
S-a întâmplat înainte. După.
Mai aproape. Mai departe.
Nu ție ți s-a întâmplat.

Te-ai salvat pentru că erai primul.
Te-ai salvat pentru că erai ultimul.
Pentru că singur. Pentru că oamenii.
Pentru că-în stânga. Pentru că-în dreapta.
Deoarece ploaia. Deoarece o umbră.
Fiindcă soarele strălucea.

Din fericire, acolo era un lemn.
Din fericire, nu erau copaci.
Din fericire, o șină, un cârlig, o grindă, o frână,
un cadru, o curbă, un milimetru, o secundă.
Din fericire, pe apă o lamă plutea.

Ca urmare, de atunci și, totuși, în ciuda.
Ce s-ar fi întâmplat dacă o mână, un picior,
la un pas, vreunui păr
dintr-o coincidență.

Ești deci acolo? Exact de-atunci întredeschisă?
Rețeaua avea doar o breșă, și tu chiar acolo?
Nici uimirea mea, nici tăcerea mea n-au sfârșit
Ascultă
ce tare îmi bate inima ta.

-Traducere de Catalina Franco-
__________________________

 

Poteva accadere.
Doveva accadere.
È accaduto prima. Dopo.
Più vicino. Più lontano.
È accaduto non a te.

Ti sei salvato perché eri il primo.
Ti sei salvato perché eri l’ultimo.
Perché da solo. Perché la gente.
Perché a sinistra. Perché a destra.
Perché la pioggia. Perché un’ombra.
Perché splendeva il sole.

Per fortuna là c’era un bosco.
Per fortuna non c’erano alberi.
Per fortuna una rotaia, un gancio, una trave, un freno,
un telaio, una curva, un millimetro, un secondo.
Per fortuna sull’acqua galleggiava un rasoio.

In seguito a, poiché, eppure, malgrado.
Che sarebbe accaduto se una mano, una gamba,
a un passo, a un pelo
da una coincidenza.

Dunque ci sei? Dritto dall’attimo ancora socchiuso?
La rete aveva solo un buco, e tu proprio da lì?
Non c’è fine al mio stupore, al mio tacerlo.
Ascolta
come mi batte forte il tuo cuore.

 

-Traduzione di Pietro Marchesani-
___________________________

Zdarzyć się mogło.
Zdarzyć się musiało.
Zdarzyło się wcześniej. Później.
Bliżej. Dalej.
Zdarzyło się nie tobie.

Ocalałeś, bo byłeś pierwszy.
Ocalałeś, bo byłeś ostatni.
Bo sam. Bo ludzie.
Bo w lewo. Bo w prawo.
Bo padał deszcz. Bo padał cień.
Bo panowała słoneczna pogoda.

Na szczęście był tam las.
Na szczęście nie było drzew.
Na szczęście szyna, hak, belka, hamulec,
framuga, zakręt, milimetr, sekunda.
Na szczęście brzytwa pływała po wodzie.

Wskutek, ponieważ, a jednak, pomimo.
Co by to było, gdyby ręka, noga,
o krok, o włos
od zbiegu okoliczności.

Więc jesteś? Prosto z uchylonej jeszcze chwili?
Sieć była jednooka, a ty przez to oko?
Nie umiem się nadziwić, namilczeć się temu.
Posłuchaj,
jak mi prędko bije twoje serce.

 

 

 

cuore